FIRUL VIETII

6

- Nu, serios! sunt sigur de asta! Trebuia sa insist, sa te conving sa te lasi atinsa...Insa tu ai ales sa ma tii la distanta. Nici nu iti inchipui cum m-a ros curiozitatea! Dar daca apucasem sa hotaram ca nu o facem, am avut retineri sa insist...Tu m-ai oprit la inceput, apoi te-ai tinut la distanta. Acum, ca-mi amintesc cum m-am simtit mereu cu tine in brate, sunt sigur ca nu se ajungea aici...Stii, undeva, in subcontientul meu indepartat, am stiut ca am simtit altceva decat ceea ce simteam cu ele...Si cautam acel ceva...Acum stiu! Te cautam pe tine...te cautam pe tine in fiecare femeie, insa nu am fost constient de adevarul asta...

- Acum, Cris, tu vrei sa indulcesti totul...Nu uita ca am fost pe punctul sa te pierd in acea zi. Tu ai hotarat sa ma indepartezi cu orice pret...Ai vrut sa scapi de mine...Ai vrut libertate totala...Astea doua nu se leaga...

- Mili, am vrut libertatea pentru ca ma enerva sa fiu refuzat de o femeie, ca ma enerva sa fiu legat de cineva care nu isi dorea sa ma simta...Nu am fost niciodata refuzat! Si ma enerva gandul ca tu stii ce-ti pot eu oferi, stii de atatia ani, si totusi ai puterea sa-mi rezisti...Of! Gandul asta mi-a facut mult rau. Gandul asta m-a intaratat si m-a inversunat sa caut mai departe...In acea seara a fost una din doua!

- Adica?

- Ori te indepartez definitiv de mine si nu mai esti fructul interzis, de care eu sa nu ma pot atinge, ori te inmoi si mi te arunci in brate! Eu nu as mai fi incercat sa te ating...stiu asta! Nu as mai fi suportat un refuz...Asta mi-a fost gandul in acel moment. Asta a insemnat chipul meu din acel moment. Apoi am avut un impuls dracesc sa-ti amintesc cum ma simteai tu in tine. Stiam ca tu iti vei aminti...Am fost sigur de asta...De aceea nu m-am oprit cand te-am vazut...Dar nu m-am gandit nici un moment ca tu vei alege a treia varinta. Nu m-am gandit ca esti la capat de drum si alegi ultima cale. In acel moment nu m-am gandit la asta. M-am gandit ca ai vorbit cu Victor si ai venit sa te convingi cu ochii tai pentru ca sa te poti hotari ce faci a doua zi. Abia cand mi-am amintit tot, am inteles la ce te-am impins. Stii ca m-am caznit mult timp sa-mi amintesc din bratele cui te-am smuls? Hm! Puteam eu sa ma gandesc mult si bine! Tu ai fost doar a mea...Ai fost atat de dulce atunci cand nu mi-ai raspuns la intrebarea asta! A fost prima data cand am intrezarit cat de diferita erai de tot ceea ce cunosteam eu. Oh! scumpa mea...Cand imi amintesc cate ti-am spus! Ma cuprinde groaza! Ai avut perfecta dreptate: Remuscarile sunt extrem de dureroase...Trebuia sa te cred, trebuia sa te ascult...Si clar, trebuia sa insist sa ma apropii fizic de tine! Cu orice pret! Nu trebuia sa ma incapatanez! Nu trebuia sa astept sa cedezi tu! Hm! Ai cedat, pe cand totul s-a terminat! Vai, Mili! Primele tale cuvinte de ieri ma vor bantui pana la moarte...Chiar daca azi tu esti cu totul alta, azi simt retinerea ta, tu ieri mi-ai demonstrat ceea ce niciodata nu as fi crezut ca o vei face! Sa accepti sa ma imparti...Ca nu i-ai cedat lui Victor, e una! Sincer, m-am asteptat la asta si inainte de a-mi recapata memoria, m-am asteptat, chiar daca eu iti dadusem mana libera, cumva am simtit ca nu ii vei ceda...Nu stiu, poate din prea mare vanitate...Odata ce ai fost a mea, atatia ani, nu mi te-am putut inchipui sa-i cedezi, daca nu o facusesi pana acum. Te credeam in stare sa-mi ramai fidela, insa sa vrei sa ma imparti cu altele...doar ca sa nu ma pierzi?! Mili, iubirea mea! Asta intrece orice masura!

- Cate au fost? Am intrebat eu fara vlaga...manata de o curiozitate morbida.

- Nu-ti spun!

- Putine, multe sau foarte multe?

- Mili! Nu!

- Cum le-ai ales? Pe ce criterii? Ai urmat acelasi mod? Savurai suferinta altora?