FIRUL VIETII

5

- Sunt. Stiu asta, si pentru cei din exterior voi avea pretentii sa ma trateze ca atare, insa acasa nu vreau sa se schimbe nimic! Si cu asta am incheiat discutia asta!

- Am inteles doamana Reyn!

- Of! Am glumit eu si l-am inghiontit cu cotul in coaste...Cris a icnit si a inceput sa rada, apoi mi-a prins mainile...

- Ia sa te vad acum! Mai poti sa ma iei prin surprindere?

- Tu m-ai provocat...am zambit eu. Hai sa-l cautam pe Eduard...sa-l ducem acasa...ai mei pleaca numai diseara. Asa-i ca trecem pe la Eva dupa-masa?

- Trecem...sa-i mai fac putin in ciuda surorii tale!

- Esti rau, acum!

A trebuit sa asteptam pana ce si ultimul nuntas a plecat acasa...apoi am urcat toti trei in masina si am ajuns acasa cat ai zice peste...abia asteptam sa ma intind intre asternuturile cu miros de lacramioara...

- Eduard, mai ai nevoie de ceva?

- Nu, frate! Sunt frant! Nu am dansat in toata viata mea cat am facut-o azi noapte...Eva este o dansatoare excelenta!

- Eva? Intreba Cris mirat.

- Da! Eva! Matusa Emilyei...domnisoara de onoare, danseaza foarte bine! Nici nu am stiut pana acum!

- Cine crezi ca a invatat-o pe Mili sa danseze? Mai tii minte anul trecut, prima saptamana, si apoi balul...?

- Cum sa nu tin minte! M-ai innebunit atunci cu obsesia ta! Raspunse Eduard razand. Emily, nici nu stii ce valuri ai facut in mintea lui!

- Stiu. Mi-a povestit Cris ce i-am provocat! Am fost rea! Insa trebuie sa recunosti ca daca nu eram rea atunci ar fi fost el rau si tu nu erai ieri domnisor de onoare...

- Aici ai dreptate! Incapatanarea ta, l-a facut sa vrea sa mearga mai departe. Sunt sigur de asta! Acum vreau sa ma odihnesc...si sunt sigur ca si voi...

Am urcat in camera, tinandu-ne de mana. Dupa ce am inchis usa in urma noastra, l-am privit pe sotul meu...s-a tinut tare, a glumit cu noi, insa acum i-a cazut masca...zambetul i s-a stins, si s-a asezat in fotoliul lui cu capul in maini. Cum sa il ajut? Ce sa ii spun ca sa il alin? Imi inchipuiam ce este in sufletul lui. M-am apropiat incet de el, mi-am asezat palmele peste mainile lui, si m-am aplecat sa-i sarut crestetul capului. In momentul urmator, si-a scos mainile de sub palmele mele si mi-a imbratisat strans talia, oftand din greu.

- Oh! Cris, am stiut ca e doar o masca foarte bine facuta! Am soptit eu indurerata de suferinta lui.

Am ramas asa o vreme inlantuiti in durerea lui. Intr-un tarziu, s-a desprins de mine si s-a ridicat...ochii ii erau umezi, si tristi...

- Mili, imi pare rau...nu am vrut sa te intristez...insa nu pot sa trec peste ce s-a intamplat seara trecuta...sase ani m-am dezlantuit vrand sa ma autodistrug, suparat pe toata lumea...daca nu te intalneam sunt sigur ca si acum eram la fel, crezand ca el a plecat pentru ca nu ne mai iubeste...ca sa aflu acum ca nu asa a fost...ai avut dreptate...anul trecut cand am discutat despre apartament...a fost cu totul altceva...intr-un fel tot din cauza noastra a plecat dar nu din cauza ca nu ne-a iubit. Asa spune el, acum...si totusi nu pot sa cred motivul lui...si totusi i-am cerut sa plece!

- Nu aveai ce face! Nu a venit ca sa ramana! Nu s-a schimbat nimic, Cris! Doar ai aflat niste raspunsuri! Nu stiu daca ai aflat toate raspunsurile insa sunt sigura ca ce a fost cel mai important l-ai aflat, altfel nu ai fi dat mana cu el! Nu vreau sa stiu ce v-ati spus...vreau doar sa stii ca iti sunt alaturi si daca simti nevoia sa iti descarci sufletul, sunt aici si te iubesc si imi doresc din tot sufletul sa treci peste...sa nu ne afecteze prea tare zilele de acum inante...nu pot fi fericita daca tu nu esti fericit!