FIRUL VIETII

4

Am dus sovaind receptorul la ureche, asteptand sa aud cine este la celalalt capat al firului.

- Alo? Mili?

- Mama? Esti tu? Ei, Cris e incredibil! Nu mi-a spus nimic!

- Mili, scumpa mea, cum te simti? Esti bine?

- Da, mama, sunt bine, doar ca sunt foarte surprinsa de ce ati pus voi doi la cale! Nu-mi gasesc cuvintele...ai timp sa vorbesti?

- Da, acum sunt in pauza. Te-ai inscris la liceu?

- Da! A iesit la iveala ce ati facut voi doi.

- Emily, ai avut dreptate: ai facut alegerea buna. Cristian e potrivit pentru tine. Imi pare rau pentru toate emotiile negative prin care ai trecut din cauza mea. Cristian mi-a spus tot. Stii ca ma suna destul de des.

- Da, mi-a spus si asta. Abia ieri. Mama, ce mai e pe acasa?

- Stai linistita. E liniste. Nici acum Cristian nu vrea sa-mi spuna ce i-a spus tatalui tau, dar deocamdata s-a linistit.

- Nici mie nu mi-a spus. Important este ca a dat rezultate. Cristina ce face?

- Ieri am vorbit cu ea. Mi-a spus sa-ti transmit ca esti o norocoasa. Emily, ai grija de Cristian. E atat de bun si isi face atatea griji pentru tine.

- Oh, mama. Cat ma bucur ca l-ai acceptat! Cat ma bucur ca il vezi asa cum este el! As vrea atat de mult sa locuiesti mai aproape de noi.

- Emily, asta este cursul vietii. Asa este dat de Dumnezeu. Iti lasi parintii si te alaturi sotului tau. Doar ca pentru tine s-a intamplat sa fie putin cam prea repede. Atata tot. Cristian merita. Sunt de acord cu tine.

- Asa-i?

- Mhm! Emily, as vrea sa vorbesc si cu tine mai des. Sper ca de acum ne vom auzi, da?

- Da, mama. Normal ca de acum inainte asa va fi.

- Sper ca nu a iesit cu cearta ieri cand ai aflat de dosar. Sper ca nu te-ai suparat prea tare!

- Hm! Cum sa ma supar ca el a facut tot cea putut ca sa ma protejeze. As fi vrut doar sa-mi spuna mai repede.

- Nu a vrut sa-ti aminteasca prea devreme de dosar. A vrut sa-ti dea timp sa te hotarasti. Eu i-am spus ca nu te vei razgandi. Ca o data ce te-ai hotarat foarte rar s-a intamplat sa revii asupra hotararii. Fata mea draga, sa nu crezi ca nu am vrut sa te vad si ca de aceea l-am ajutat cu dosarul. Stii ca mi-e foarte dor de tine! As vrea sa te vad. Insa doar cand esti pregatita!

- Si mie mi-e dor de tine, mama...

- Mili, trebuie sa imi fac treaba. Sper sa ne auzim in curand. Va pup. Aveti grija de voi.

- Pa, mama. Te iubesc...

- Si eu pe tine, a raspuns ea cu voce tremuranda si a inchis.

Am ramas cu receptorul in mana cateva clipe, privind in gol, apoi l-am asezat incet in furca. Cristian a reusit ce nu am crezut vreodata ca va reusi. O are pe mama la degetul mic. Vrajita total. Vocea ei era entuziasmata ori de cate ori aducea vorba despre el. Sora mea nu a reusit niciodata asta. Mama avea ceva de comentat pentru fiecare dintre cei cu care a fost sora mea. Dar avea dreptate. Cristian era unic. Nu avea ce sa-i reproseze. Poate faptul ca ma iubea mult prea mult si ma rasfata mult prea tare. Eram atat de cufundata in ganduri incat nu l-am auzit intrand.