FIRUL VIETII

4

- Pe mine? intreba ea surprinsa, uitandu-se la Cristian.

- Da, am fost suparata de ce m-ai salvat. Sincer am fost suparata pe toata lumea...

Fata s-a relaxat usor si a suras. Am banuit ca ea a crezut ca altul este motivul supararii mele. Adica, legatura ei cu sotul meu.

- Acum sunt mult mai bine...si iti multumesc...daca nu erai tu, eu...M-am oprit brusc o secunda...daca este ceva cu ce te-as putea ajuta, cu ce m-as putea revansa...

- Dar nu am nevoie de nimic, sopti ea cu ochii in pamant...

Incaperea unde eram noi o contrazicea categoric. Avea nevoie de foarte multe...eram sigura...

- Serviti un ceai, o cafea?

- Un ceai ar fi bine...de tei daca se poate...am adaugat eu, apoi dintr-un impuls pur feminin am intins bratele spre copil. Pot sa-l tin putin? Am intrebat sfioasa, in timp ce Cris m-a privit alarmat. Doar cat timp ne faci ceaiul...

Femeia a zambit si mi l-a intins.

- E fetita...am primit hainutele astea, de aceea sunt albastre...

- Fetita?

- Da! O cheama Paula...

Am ridicat fetita pana in dreptul ochilor mei si am privit-o lung...Apoi am strans-o la piept inchizand ochii. Oh! ce senzatie placuta...Am iubit copiii intotdeauna pana in februarie. Adorasem sa ma joc cu ei, asadar am stiut cum s-o fac pe Paula sa gangureasca si sa chicoteasca vesela. Am inceput si eu sa rad, si sa-i vorbesc asa cum o face oricine cu un bebelus...Insa Cristian era socat de gestul meu...Ma urmarea usor incruntat la inceput, dar din momentul in care a vazut ca nu am de gand sa ma pierd cu firea, si-a mutat atentia spre interiorul casei...apoi, a ridicat usor vocea, pentru a se face auzit de femeia care era in incaperea vecina si pregatea ceaiul.

- Raul este la munca? Intreba el...

- Nu...el este la padurea cum...Din pacate, si-a pierdut locul de munca, raspunse ea, revenind cu doua cani pline de ceai de tei...

Mmmmm...mirosul teiului m-a facut sa salivez, si am intins mana spre cana, cu grija, sa nu cumva s-o vars peste micuta din bratele mele.

- Ce s-a intamplat? Intreba Cris in continuare.

- Reducere de personal si stii si tu cum este! Primii care au plecat au fost cei de la sate...S-a intamplat la sfarsitul lui Februarie...de atunci nu a mai gasit nimic...sopti ea.

Fetita a inceput sa se agite in bratele mele, intinzand manutele mici spre mamica ei, asa ca i-am intins-o zambind. Simtindu-se in siguranta cu mama ei, Paula s-a intors spre mine si mi-a zambit cu cei doi dintisori din fata. Doamne, avea un zambet extraordinar, care m-a inmuiat, facandu-ma sa-mi doresc o viata mai frumoasa pentru acest copil incantator.

- Ce pregatire are Paul? A intrebat Cristian din nou...

- Ei! Ce pregatire! A lucrat in constructii...Dar nu ne-am putut plange. Castigase bine. Ne-am permis sa ne intretinem si masina cumparata din banii de nunta. Acum a trebuit s-o vanda...Ei, dar nu de aceea ati venit azi aici! Emily, ma bucur ca esti bine, si imi pare rau pentru pierderea ta...

Am coborat privirea, muscandu-mi coltul buzelor, privind o vreme modelul covorului, apoi mi-am ridicat privirea si am incercat sa zambesc...