FIRUL VIETII

22

- Ai innebunit, Cris?

- Vezi de ce nu am vrut sa stii de unde sunt banii? Am fost sigur ca vei avea reactia asta!

- Dar, Cris, banii astia nu sunt doar ai tai! Sunt si ai fetelor si ai mamei tale!

- Mili, inceteaza! Nimic nu e mai important decat tine!

- Poate pentru tine, Cris! Dar...

- Mili! vocea lui era acum ceva mai dura.

- Si daca nu ar fi avut efect acest tratament?! Cum ai putut sa risti atatia bani pe ceva neverificat!?

- Mili! repeta el...Inceteaza! As fi facut orice sa te am inapoi. Indiferent cat m-ar fi costat!

- Da! Dar sa dai bani pentru ceva ce habar nu ai avut daca va avea efect sau nu...Daca azi Sara ar fi revenit in capul meu?! Tu pana acum nu ai stiut daca tratamentul va avea rezultate! Si ce dracu a putut costa atat de mult? Doar nu mi-au facut lobotomie! Si mai exact cat? Despre ce suma este vorba?

- Mili, haide acum! Nu vreau sa ne certam...murmura el, schimbandu-si brusc tonul...

- Si daca nu ii aveai? Am continuat eu sa ma scandalizez.

- Dar i-am avut! Daca nu ii aveam ii faceam rost!

- Jefuiai o banca?

- Ti-am mai spus, draga mea, as fi facut orice pentru ca sa te am inapoi...

- Vai de mine! Ai fi jefuit o banca pentru un experiment!

- Nu! As fi jefuit o banca pentru tine! Este o uriasa diferenta!

- Hm! Aflu eu despre ce suma este vorba! Discutia asta nu s-a incheiat!

- O mananc pe Adelina! Cum a putut face o asemenea greseala? A izbucnit el, ridicandu-se de pe sofa si s-a indreptat spre telefon apucand nervos receptorul.

- Ce faci? Pe cine suni? Am intrebat alarmata, sarind brusc in picioare.

- Cum pe cine? Pe tampita aia de Adelina!

- Hei! Hei! Cris! Nu o face! Sunt sigura ca a vrut doar sa imi transmita cat de mult ma iubesti tu pe mine. Nu a facut-o pentru ca sa ne certam noi! A vrut doar sa ma sensibilizeze...Tu mi-ai spus ca ea credea ca exista riscul sa te urasc in continuare...

- Daca imi promiti ca niciodata nu mai deschizi discutia asta! Niciodata!

Ochii lui scoteau scantei. Era foarte nervos. Avea oare rost sa continui? Oricum, banii sunt dati! El astepta in continuare cu receptorul in mana, privindu-ma intrebator.

- Bine, Cris! Nu voi mai vorbi despre banii astia...haide, linisteste-te! Serios!

M-am indreptat spre el, incet, privindu-l in ochi, incercand sa-l linistesc...Cand am ajuns langa el, m-am lipit de trupul lui pe care-l adoram. I-am mangaiat obrazul, si m-am intins pentru un sarut scurt, impaciuitor...L-am simtit relaxandu-se...A asezat receptorul in furca, fara sa il priveasca, ochii lui urmarindu-ma pe mine...Cand mana lui a fost libera, m-a imbratisat, iar privirea lui s-a inmuiat usor...scanteile nervoase au disparut facand loc cerului senin de vara. Mana lui si-a gasit loc pe gatul meu, mangaindu-mi cu buricele degetelor ceafa...trezindu-mi fiori fierbinti...

- Mili, sopti el, coborandu-si privirea spre mine, strangandu-ma cu un brat, pentru linistea ta sufleteasca, nu m-am atins de partea lor din banii din cont...si din ai mei au ramas destui cat sa avem in continuare liniste orice s-ar intampla...Suma a fost corecta. Poate pentru doctorita a fost "uriasa" insa sa stii ca nu a fost chiar asa! As fi dat tot contul pentru ca tu sa revii langa mine!

- Nu a fost uriasa, a fost colosala! Ca sa fiu mai corecta! Am replicat eu zambind. Cris, nu voi putea sa ma revansez niciodata pentru cate ai facut pentru mine.

- Stii, iubire, ca nu vreau recunostinta! Te vreau pe tine! Toata a mea!

Dupa ce am servit masa, am urcat in camera. M-am intins de-a crestulul pe pat, si am inspirat adanc...inchizand ochii. Mintea mea a inceput sa lucreze si sa prelucreze toate datele, toate informatiile, intorcand fiecare amintire pe toate partile si dintr-o data mi-am dat seama ca mai aveam de purtat o discutie serioasa cu el, pentru ca tot paharul sa se golesca si pot porni din nou la drum...dorinta de a nu mai incerca niciodata sa am copii ramasese vie in memoria mea, acum ca imi adusesem aminte ca o spusesem cu voce tare, nu o data, in aceasta perioada. Acum mai mult ca niciodata, ma impotriveam unei noi sarcini...Teama ca as putea sa cad din nou era imensa...si singura solutie era sa nu ma mai expun.

- Cris, am soptit eu, ridicandu-ma in coate, trebuie sa mai avem o discutie...pentru ca s-o pot lua de unde fusesem inainte de toata aceasta drama.

- Stiu! raspunse el simplu. Privindu-ma stand in picioare langa pat, Stiu si te inteleg. Vom folosi preservative. Nu vreau sa iei anticonceptionale! Iti afecteaza organismul...Sau, daca vrei, poti sa iti pui fir...

Am respirat usurata. Ceea ce am crezut eu ca va fi o noua infruntare, se stinsese inainte de a lua foc. Cris s-a asezat langa mine, si mi-a mangaiat obrazul cu dosul palmei.

- Mili, pentru mine, tu esti cea mai importanta. Te iubesc, si nu imi doresc nimic altceva decat sa te am pentru mine. Trebuie sa intelegi asta. Imi doresc copii, dar nu cu pretul sa te pierd pe tine, si niciodata nu voi insista sa mai incercam. Depinde doar de tine...daca tu iti vei dori copii, vom incerca...Tu esti totul pentru mine! Esti viata mea!