FIRUL VIETII

2

La Elisa nu am stat mult. Cand am ajuns, copiii au sarit pe mine cu tipete vesele. Cel mai mic se cerea ridicat in brate, si nu voia decat la mine in brate, insa cum eram hotarata sa ascult de Cris si sa nu fac nici un pic de efort, l-am tinut in brate doar daca am sezut pe scaun. Asta, micutului nu prea i-a placut, si a fost cam galagios...i-am povestit si Elisei cum a fost sfarsitul de saptamana. S-a vazut pe fata ei cat de usurata a fost cand i-am spus de mama. M-am despartit de copii si de matusile mele si m-am intors acasa destul de devreme.

Acasa! Abia in acea zi, intorcandu-ma singura, pe ulitele pustii ale satului, in zapusala inceputului de August, am inteles ca de acum in colo, domiciliul meu stabil va fi casa frumoasa a lui Cristian din satul natal al mamei mele...

Cand am intrat in curte m-a intampinat Rex, vesel si jucaus. Parca nici nu era acelasi caine pe care l-am adus de la Elisa. Era ascultator si nu facea pagube...voia doar sa fie iubit...

- Mili, te-ai intors de mult?

- Nu, Maia. Abia acum am intrat pe poarta. Rex are chef de joaca, am raspuns zambind. Maia, cine plimba caii cand Cristian e atat de ocupat?

- Are om angajat pentru asta, si uneori Viola ii ingrijeste. Ea adora animalele...mai ales caii astia. Fiind atat de retrasa isi gaseste alinarea cu ei...acum e mult mai bine, nu stiu ce i-ai spus saptamana trecuta, dar incepe sa fie mult mai deschisa decat inainte.

Cele cateva ore care au mai ramas pana sa il revad pe Cris mi le-am petrecut cu Baby. Fetita colora frumos tot ce desenam eu. Imi placea compania ei. Era desteapta. Punea intrebari inteligente si observa mult mai multe lucruri decat un copil obisnuit. Cand am auzit poarta deschizandu-se am stiut ca el a sosit acasa si i-am alergat in intampinare. Pe cand am ajuns in curte, el coborase deja din masina si se indrepta spre casa. I-am sarit in brate mai-mai sa-l dobor.

- Uau! Ce primire!

- Cris, te iubesc! Am exclamat eu fericita sa-l vad acasa, apoi l-am sarutat cu foc.

- Si eu te iubesc, scumpa mea! raspunse el zambind. Cum te simti?

- Super! Fericita ca esti acasa! Ai avut o zi grea?

- Nu mai grea decat altele...doar mult mai lunga...

- Hai sa mananci. Apoi imi povestesti cum merge treaba la atelier. Imi duci dorul?

- Mhm! Si nu numai eu! Cei de la Mobbstill au observat lipsa ta! Au intrebat de tine de cateva ori azi...tu ce-ai facut? Cum ti-ai petrecut timpul? Ai reusit sa adormi dupa ce am plecat?

- Nu si nici nu am incercat. Am povestit cu mama ta, am desenat cu Baby, am fost la Eva si Elisa...

- Da? Si ce-au spus de Irina?

- Au respirat usurate! Chiar s-au temut de reactia mamei...insa acum s-au linistit.

- Bun! Vad ca ai fost ascultatoare, asa ca meriti cadoul pe care ti l-am adus!

- Cris! M-am incruntat eu.

- Haide, Mili! Nu-mi strica placerea! Te rog! imi sopti el, sarutandu-mi fin buzele. Te rog...Emily. Soapta lui imi mingaie urechea...transmitandu-mi deja cunoscutii fiori si aripioarele de fluturasi...facandu-ma sa gem usor in bratele lui. Am ridicat privirea spre el. Zambea. Stia ca urma sa cedez. Stia ca urma sa castige si avea dreptate. Cum sa-i rezist cand ma ruga atat de frumos.

- Bine! am cedat eu strangand din buze, fulgerandu-l cu privirea.

- Asa te vreau! Hai in camera!