FIRUL VIETII

9

Dar Cris, nu avea ochi pentru nimeni. Ma tinea in brate ingropandu-si fata in parul meu, soptind cuvinte de iubire, respirand neregulat. Ii simteam inima batand nebuneste. Eu inca nu-mi revenisem din emotia surprizei...nu imi gaseam cuvintele... nu imi gaseam vocea.

In timp ce noi savuram momentul, muzica a destins atmosfera. Ceilalti au inceput sa danseze, lasandu-ne clipa noastra de fericire.

- Multumesc, Emily, multumesc...ca ai acceptat...

- Cand, Cristian, cand te-ai gandit tu la toate astea?

- Cand? Vinerea trecuta...sopti el...incruntandu-se, urmarindu-mi reactia.

Ce ironie! Am inghitit umezindu-mi gatul, simtind cum creste in mine valul de tristete. Ce ironie! Mi-am muscat involuntar buza de jos incercand sa ma abtin din plans. Nu era momentul sa ma apuce plansul. Am scapat doar un oftat din adancul sufletului.

- Da, stiu scumpa mea... stiu la ce te gandesti...mai ales dupa discutia noastra de mai inainte...te rog, te rog, nu te mai gandi...

- O sa incerc dragul, meu...o sa incerc. Acum trebuie sa ma asez. Simt ca nu ma mai pot tine pe picioare. Stii sa surprinzi pe cineva...

- Bine, ne asezam, eu mai am de facut ceva. Ma scuzi putin? Apoi se intoarse brusc spre grupul de dansatori. Eva, stai putin cu ea. Revin.

Autoritatea din vocea lui nu dadea dreptul la un refuz. Eva a venit cu mine la masa si s-a asezat zambitoare.

- Eva, ce mi-ati facut? M-ati pus in fata faptului implinit. Cand ai vorbit cu el despre asta?

- Prima data am vorbit despre asta cand ne-am intalnit vinerea trecuta...nu stiu ce l-a facut sa se hotarasca asa de repede...ceva din ce i-ai spus tu l-a starnit...azi noapte cat ai dormit tu, mi-a spus din nou ce vrea sa faca, dar se temea ca nu vei accepta. Recunosc. Eu sunt cea care i-am sugerat sa o faca public...Mili, incep sa te cunosc. Daca depinde de tine, nu o sa te faci de rusine. Asta e una din temerile tale. Am dreptate?

- Dar aici, Eva? Stiu ca nu e iubit de prea multi aici in sat. Nu am uitat ce a spus Gabi.

- Chiar pe asta m-am bazat. Ca o sa te gandesti de doua ori sa il refuzi aici. Ca o sa apuci sa te gandesti cat de mult il iubesti si nu o sa-i rupi inima si apoi pe a ta refuzandu-l. Va iubiti, Mili, se vede de la o posta.

- Dar e prea devreme, Eva. Cum ma duc eu acasa la mama si ii spun: mama, m-am logodit?! Nu am nici macar 18 ani!

- Mili, o logodna nu e o casatorie. Iti da doar o mai multa siguranta. Si el are nevoie de siguranta...si de ce aici? Daca vei avea o viata aici, nu va putea sa te tina izolata asa cum a trait el. Nu esti nici tu foarte sociabila dar, totusi...arata-mi inelul. Cris nu a vrut sa mi-l arate.

I-am intins mana. Inelul stralucea pe degetul meu. Acum ma uitam si eu mai atent la el. De emotie nici nu am vazut ce mi-a pus pe deget. O, Doamne, era atat de frumos...o inima mare, in care erau incrustate mai multe pietre pretoase colorate diferit, legate intre ele cu retea fina de aur.

- E foarte frumos, Mili, e superb. Are gusturi baiatul asta. Sa nu te certi cu el pentru ce ti-a facut! Nu ii umbri bucuria. Stiu ca a avut emotii mari. Tu poti fi foarte directa.

- Eva, de ce il ajuti atat de mult? Cum de te-ai aliat cu el?

- M-am aliat? Nu. Nu sunteti intr-un razboi. Mili, simt o mandrie parinteasca la gandul ca tu, dintre toate, tu ai reusit. Stii, Mili, el e omul care nu cere niciodata ajutorul nimanui, si cand m-am intalnit saptamana trecuta, total intamplator, si mi-a spus ce vrea el sa faca...m-am gandit ce greu i-a fost sa imi spuna tocmai mie de planurile lui. Chiar avea nevoie de ajutor.