FIRUL VIETII

4

- Cristian, Maia este moarta de sapte ani...am soptit eu, sub povara acestei amintiri dureroase.

- Nu! Nu se poate! Mama mea nu este moarta...

Am coborat privirea...nu mai puteam suporta nimic in plus.

- Pleaca! Nu imi doresc sa vad pe nimeni altcineva...Sa nu vina nimeni la mine! Nu vreau!

- Cristian, stii ca nu ma poti opri sa vin aici!

- Femeie! Nu intelegi ca nu ma poti tine legat de tine? Nu te vreau! Iti dau eu de veste cand imi voi aminti de tine! Pana atunci sa nu mai vii! Imi face rau prezenta ta!

- Ei bine, te voi chinui in continuare, pana cand iti vei aminti de mine! i-am raspuns eu acid, cu inversunare in glas. Trebuie s-o faci. Ai o familie la care trebuie sa te intorci!

- Si daca nu imi voi aminti niciodata de familia asta? intreba el mijindu-si ochii. Vei continua sa ma chinui?

- Voi face totul sa te am inapoi...Indiferent cat m-ar costa! Voi veni zilnic aici cu amintiri din viata noastra...Cristian, stiu ca este teribil sa nu-ti amintesti...Stiu! Am trecut si eu prin asta...Pentru o scurta perioada de timp...

- Emily, nu o face...sopti el. Nu te intoarce...Nu imi doresc sa te intorci...

- Cand iti vei reaminti, Cris, vei stii ca nimic nu ma opreste sa incerc...

Am iesit val vartej din salon. Nu mai simteam deznadejdea...Nu...Acum eram hotarata sa inving soarta! Cristian va fi din nou al meu...

Am inceput sa sunt pe toata lumea dandu-le vestea cea mare, fara sa ocolesc adevarul. Cristian isi revenise, insa nu voia sa revada pe nimeni. Nu-i puteam indeplini dorinta asta. El va trebui sa suporte sa fie vizitat de toti...Poate ca prezenta cuiva il va readuce in actualitate...

Primul drum pe care l-am facut a fost la clinica de psihiatrie in care fusesem eu internata. Adelina ar putea fi una dintre persoanele car m-ar putea ajuta.

- Mili, imi pare rau sa aud asta, incepu ea dupa ce-i povestisem despre tot ce s-a intamplat. Si imi pare rau dar nu este aceeasi situatie cu a ta. Caderea ta a avut la baza psihicul tau...trauma ta a fost de natura psihica...la el este cu totul altceva! Nu exista un tratament pentru ceea ce are el...doctorul lui are dreptate...Totul tine de soarta...Noi nu putem face nimic...Asta este un plan bun. Sa mergi zilnic la el... In orice caz, nu trebuie sa-l asculti...Orice mic amanunt poate sa fie un punct de pornire...

Incredibil! Eram la mana sortii...Soarta care ma trecuse deja prin niste incercari groaznice, se incapatana sa ma ingenuncheze. Dar voi forta soarta sa-mi faca pe plac. Nu ma voi da batuta...indiferent ce voia Cris.

Am ajuns acasa franta de oboseala in miezul zilei. Am ramas o vreme, cu capul rezemat de masina...Greul de acum incepea. Stiam asta si trebuia sa-mi gasesc puterea pentru a tine piept incercarilor. Daca iubirea mea s-a intors in timp, ramanand blocat in viata de atunci, voi avea de infruntat firea lui teribila din acele timpuri...Cand nimic nu mai conta pentru el decat satisfactia vanitatii sale imense si cruzimii lui feroce din acele vremuri, cand nu avea mila. Va trebui sa-mi instruiesc bine copiii, sa aiba foarte mare grija cum se vor comporta in perioada urmatoare...Si va trebui sa fiu increzatoare in viitor ca isi va reveni, altfel viata mea va fi un calvar.

Am inspirat adanc si mi-am facut curaj sa intru in casa.

- Mama, am nevoie urgenta de lucrurile astea de pe lista. Invatatoarea asta-i tampita! Imi cere sa le am pana maine.