FIRUL VIETII

7

M-a condus acasa. Din casa se auzeau voci. Eva nu era singura. Am preferat sa nu intram, si el a inteles asta.

- Mili, plec acum. Maine e vineri, da? Din pacate e zi de targ in zona, si trebuie neaparat sa merg. Nu stiu cat va dura. Dar va trebui sa ma duc de dimineata de la ora sase. Imi pare rau ca trebuie sa te las atat de devreme. Vino aici, scumpa mea. Ma imbratisa strans. Multumesc pentru ziua asta. M-ai facut foarte fericit.

Isi cobori capul pana cand buzele noastre s-au unit. Degetele lui imi mangaiau gatul si obrajii, iar cu cealalta mana-mi cuprinse talia, tinandu-ma strans langa el. Sarutul acesta era mult mai intens. L-am simtit lipindu-se de mine, gemand usor. Acest sunet mi-a aprins focul in vene. Simteam cum curge lava in fiecare vas de sange din corpul meu, navalind in piept dand sa ma inunde. Mainile mele ii mangaiau dezorientate spatele lui puternic. Degetele mele incercau sa se agate de muschii lui puternici ce se incordau spasmodic cu fiecare miscare a mainilor lui... Intr-un tarziu, s-a desprins cu regret din imbratisare, respirand greu, si neregulat.

- Mai bine intri in casa, sopti el ragusit.

Am dat doar din cap neajutorata uitandu-ma la el si inghitind de mai multe ori pentru a incerca sa-mi umezesc gatul uscat.

- Haide, Mili, intra in casa! Ne vedem maine. Daca scap repede, putem merge la o baie la baraj. Cred ca va fi o vreme foarte buna maine, mai spuse el si ma impinse usor spre usa. Salut-o pe Eva din partea mea.

- Noapte buna, Cristian, am reusit in sfarsit sa ingaim.

- Noapte buna, draga mea. Nu plec pana nu intri in casa. Sa nu stai treaza mult timp, da!

- Da. Am raspuns eu automat. I-am zambit si am intrat in casa.

Acolo am rasuflat in sfarsit. Doamne, am innebunit, altfel nu-mi explic dorinta de al trage in casa pana in camera mea, si de a merge mai departe cu relatia noastra. Era irezistibil. Imi doream asta, desi stiam ca nu ar trebui. Ca e prea devreme. Dar exista o atractie fizica foarte puternica la care nu stiu cat voi mai putea face fata. El era destul de puternic sa se opreasca, dar ma temeam ca eu nu ma voi mai putea opri la un moment dat. Eram constienta de asta.

- Buna, Mili, unde ai fost?, ma intampina Eva.

- Am fost cu Cris.

Am auzit susoteli din camera de zi. Nu am inteles ce isi spuneau, dar nu mi s-a parut de bun simt sa susotesti asa pe la spate, asa ca am intrat hotarata in camera. Erau patru fete si doi baieti.

- Hei, o stiti pe Emily, nepoata mea, nu?

- Da. Buna, Emily...au raspuns ei in cor. Unul din baieti se uita gales la mine. Vino sa stai cu noi, unde fugi? Era un baiat inalt, blond, cu ochi caprui, cu o privire foarte indrazneata.

- Gabi, lasa fata in pace, zambi Eva. Mili, nu il baga in seama. Hai, bea un suc.

- Nu, multumesc, am intrat doar sa salut, ma duc sa ma culc.

- Sa vin si eu cu tine? Intreba obraznic baiatul blond. Poate imi dai si mie ce i-ai dat ticalosului de Cristian.

M-am uitat la el, aruncandu-i o privire ucigasa, si am rostit printre dinti:

- Am sa ma fac ca nu am auzit. Nu-i ajungi lui nici la degetul mic de la picior. Nici macar nu exista termen de comparatie, scarba.

Eva a intervenit promt.

- Gata, gata, Gabi cere-ti scuze. Esti grosolan! Daca mai vorbesti asa cu ea nu mai ai ce cauta aici.

- Dar am dreptate!