FIRUL VIETII

10

- Te iubesc, Cristian Reyn! Am soptit eu, incet, privindu-l in ochii lui obositi...

- In sfarsit! In sfarsit! exclama el zambind vizibil usurat, si emotionat. De cand astept asta!

Am sevit masa in liniste alaturi de mamele noastre. Nici Viola, nici Baby nu au aparut cat am fost noi in jurul mesei...Am inteles ca ocoleau cat puteau de mult zona comuna a casei. Imi parea rau pentru aerul tragic ce plutea in aer acum. Nu mai era atmosfera plina de veselie de acum o luna cand toata casa era in asteptarea venirii pe lume a micutei mele printese...Imi revenisera brusc in minte sarbatorile de iarna, pline de trairi frumoase, si emotionante. Toate cadourile primite au avut legatura cu sarcina mea...si totul s-a naruit din cauza poleiului si vitezei excesiv de mari...Cris parea absorbit de ganduri si, cred eu, noi planuri de viitor, fara sa simta nevoia sa scoata o vorba. Imi strangea doar din cand in cand degetele, usor si tandru, aruncandu-mi priviri fugare si iscoditoare...

Se inserase demult cand am urcat in camera noastra. Si in momentul in care am ajuns in mijlocul incaperii, pe covorul moale, Cris m-a oprit, punandu-mi mana pe umeri, intorcandu-ma incet cu fata spre el:

- Emily, chiar ma mai iubesti? Nu vrei doar sa ma mituiesti sa nu te duc la clinica?

- Ce prostut esti! Am exclamat eu zambind usor. Ai hotarat deja inainte de a-ti spune eu, nu? Deci nu poate fi luata drept mita!

Mainile lui imi inconjurara talia, lipindu-ma strans de trupul lui, apoi i-am simtit una din mainile sale urcand incet pe spate, oprindu-se pe gat, la ceafa, trecandu-si usor degetul peste clavicula si carotida mea. Cand degetele lui s-au inchis in parul meu, a tras usor de coada ce-mi atarna grea pe spate, obligandu-ma sa-mi ridic gura spre buzele lui gata pregatite sa puna stapanire pe ale mele, la primul semn ca as ceda asaltului, si, cu un geamat plin de dorinta si pasiune ma saruta cu sete, salbatic...respirand nebuneste, cu inima bubuindu-i in piept...

Oh! Asaltul lui senzual m-a luat pe nepregatite, si m-am trezit raspunzandu-i la fel de pasional. Mainile mele au prins sa se miste la fel de dornice ca si ale lui, simtind senzatiile atat de binecunoscute...senzatii ce ar trebui sa urce in intensitate si sa ma ridice spre culmi inalte...

Asa ar fi trebuit sa fie, insa gandul la Sara m-a fulgerat dureros de brusc, ceea ce m-a facut sa ma smulg brutal din bratele lui.

- Cris, nu pot! am soptit eu gutural...Pana si glasul meu ma trada. Fizic il doream arzator cu fiecare celula trezita la viata, insa psihic...Oh! psihic eram o epava...nu era loc pentru Cristian si dragostea lui pe langa Sara...

- Ba da, poti! Rosti el hotarat sa mearga mai departe.

Oh! ce dezamagire crunta am simtit cand a insistat. Abia azi dimineata imi promisese ca nu va forta lucrurile! Iar acum el ma impingea peste limite.

- Ba da, poti! Repeta el. Si iti voi demonstra asta! Vrei si tu la fel de mult ca si mine!

Oh! Doamne, Sara! Fetita mea! In acel moment eram impartita intre doua dorinte arzatoare, mistuitoare, doua dorinte aflate in antiteza...Cum sa ma las iubita de el, cand sufletul meu sangera atat de tare...cum s-o tradez pe fetita mea...

- Haide, Mili! nu mai gandi atata! Comanda Cris cu vocea plina de nerabdare, dornic sa ma aiba...dornic sa retraiasca momentele de dragoste ce au existat intotdeauna intre noi, ori de cate ori trupurile noastre s-au unit formand un singur suflet cu doua inimi batand la unison. Acum insa, eu nu eram in stare sa ma daruiesc lui.