FIRUL VIETII

2

- O vezi pe Baby, parasind casa? Crezi ca ar fi mai fericita in orice alta parte decat aici? Aici, unde s-a nascut, a crescut...

- Nu...am recunoscut eu, coborand barbia. Dar eu sunt prea tanara. Nimeni nu mi-o va incredinta mie, Cristian! Nu sunt ruda de sange, nu am un loc de munca...Sunt multe amanunte in care se pot agata judecatorii...

- Emily! Ea are peste zece ani! Are dreptul sa aleaga cine sa o aiba in grija patru ani si ceva pana devine majora!

- Da? Atunci sunt sigura ca te va alege pe tine...Hai s-o intrebam! Unde este?

Am sarit in picioare, agitata...Stiam ca Baby il va alege pe el iar eu voi scapa de raspundere. Nu puteam sa imi iau raspunderea asta! Daca dadeam gres? Daca nu voi putea sa am grija de ea si Maia ma va condamna. Cris era mai potrivit pentru asta! El era barbatul, el era mai in varsta, el era ruda de sange si, ce era mai important, era cel care a crescut-o. Si s-a descurcat foarte, foarte bine...Eu voi fi langa el si il voi sustine dar nu puteam duce o asemenea responsabilitate. Si ce era mai grav, nu puteam sa ma impotrivesc. Nu puteam sa le spun ca nu vreau sa fiu tutore legal si nu puteam sa recunosc ca nu ma simt in stare sa imi iau o astfel de raspundere. Dar eram sigura ca nu va fi nevoie! Baby il va alege pe cel la care s-a uitat mereu ca la un tata...

- E cu Eva si cu gemenii...

- Bine! Mergem acum si o intrebam!

- Imi dai voie sa-i spun de dorinta mamei?

- Nu! Nu vreau sa-i influentezi decizia! Indiferent ce si-a dorit Maia, ce-si doreste Baby e mai presus de orice. Sunt convinsa ca mama ta ar fi de acord cu mine.

- Mili...

- Vino, dragul meu! O intrebam chiar acum! Nu mai amanam nici un minut...Altfel, tu o vei influenta in vre-un fel si nu ar fi corect...

- Hei! Emily! Stai! Cristian m-a oprit in pragul usii, prinzandu-ma de brat. Mili, stii ca indiferent ce raspuns ne va da, eu voi lupta pentru ca ea sa fie in grija ta, chiar daca va fi nevoie sa spun direct la tribunal ca nu vreau sa fie in custodia mea! Ochii lui scoteau scantei acum.

- Cris! Dragul meu, de ce nu vezi ca toate atuurile sunt de partea ta? Stii ca am dreptate...Am incercat sa-mi mentin vocea calma. Nu avea rost sa ma cert cu el. Baby nu va fi un motiv de cearta intre noi...Niciodata!

- Ai dreptate in unele privinte...In altele nu...E adevarat ca eu i-am tinut loc de tata. Asa a fost, insa nu a fost alegerea ei! Altul mai bun nu a avut! Soarta a vrut ca eu sa ii tin loc de tata. Dar e adevarat si ca pe tine te iubeste din prima clipa in care te-a vazut! Ai fost alegerea ei! Sopti el, mangaindu-mi obrazul...Ea a ales demult...

- Cris, nu m-am gandit niciodata ca vom ajunge sa discutam asa ceva!

- Nici eu...Mili, ce conteaza cine semneaza pentru ea, dintre noi doi?

- Exact! Ce conteaza? Dar vad ca si pentru tine conteaza, altfel nu am fi avut aceasta discutie! Si stii ceva, dragul meu? Stiu ca ai blufat cand ai spus ca ai fi in stare sa spui la tribunal ca nu vrei sa-i fii tutore...Nu i-ai face asa ceva! Nu ai fi in stare s-o ranesti! Indiferent ce motive ai avea! De aceea vom merge si o vom intreba pe ea. Ceea ce va hotari ea, asa va ramane.

- Emily!

- Indiferent pe cine alege, ea va ramane cu noi atat cat isi va dori! Oricum impreuna vom hotari tot ce tine de ea. Am tinut sa-l asigur ca nu avea de ce sa se teama. Voi fi alaturi de el, insa nu imi voi pune eu semnatura. Pentru ca eram sigura ca Baby il va alege pe el, iar eu voi putea respira usurata.