FIRUL VIETII

2

Eu am ramas cu privirea pierduta in apele ochilor lui albastri, cu luciri metalice, asteptand sa ma sarute din nou. Dar el ma stranse gingas la piept, mangaindu-mi parul cu miscari tandre.

- Doamne, ce-mi faci tu mie? Intreba el, retoric.

- Nu stiu ce-ti fac eu tie, dar stiu ce-mi faci tu mie, Cristian. Sunt pierduta, am soptit eu ca un ecou. Nu voi mai putea sa fiu niciodata fata care am fost inainte sa te intalnesc pe tine.

- Ai vrea sa fii din nou acea fata?

- Nu, am raspuns eu repede, fara sa stau pe ganduri.

El a zambit din nou.

- Chiar trebuie sa plec, imi pare rau. Dar maine dimineata pe la ora 8 sunt aici. Nu te teme nu va trebui sa calci pe picior. Nu te va durea. Vei fi in cea mai mare siguranta.

- Nu ma tem de tine, de data asta ma tem de mine, am soptit eu printre dinti.

El rase usor.

- Ei asta e problema ta. Aici nu am cum sa te ajut. Sa fi cuminte pana maine dimineata, te rog.

- Ce as putea pati aici acasa? Am raspuns eu indignata.

- Tu ai putea pati orice, oriunde.

- Hai sa nu exageram, bine, am spus eu acid de data asta.

- Bine, bine... nu te supara, am glumit. Imi spuse el strangandu-ma inca o data in brate. Ai grija de tine. Ne vedem maine, mai spuse el, trimitandu-mi o bezea iesind pe usa.

Am ramas singura in camera, privind nauca pe pereti. Ce ma fac? Are prea mare putere de seductie pentru ca eu sa-i pot rezista. Cand el nu era prezent, puteam gandi logic si puteam sa vad ce ar trebui sa vad cand eram cu el. Ar fi trebuit sa ma tin de plan. Sa incerc sa vorbesc cu Eva inainte de a mai face un pas in relatia asta periculoasa ce putea sa se temine foarte rau pentru mine. El putea sa se controleze atat de bine, si putea sa ma manipuleze atat de usor folosindu-si puterea extraordinara de seductie. De unde sa stiu daca el e sincer. Poate ca i-a spus ce i-a spus Evei cand eu paream inconstienta pentru ca ea sa lase garda jos si sa nu incerce sa ma avertizeze. Sau doar voia sa stie cat cunosc eu despre el. Poate doar singurul lucru ce-l urmareste e sa aiba corpul meu, doar pentru a avea satisfactia unei alte cuceriri. NU. Nu voi ajunge o alta cucerire. Ratiunea imi comanda sa ma opresc aici. Sa-i pun capat acum. Dar inima, inima urla in mine, dornica de acele sezatii prin care nu a mai trecut niciodata pana acum, dornica sa mai faca un pas, sa mai experimenteze trairi nemaiantalite. Si ce daca voi fi doar o alta cucerire? Nu sunt singura care nu a reusit din prima! Aproape toate fetele se inseala. Poate e castigul meu sa il am pe el macar o data. "Vai, Mili, la ce te gandesti? Cum sa te gandesti la asa ceva? Cum sa mergi inainte cu buna stiinta? Nu esti ca celelalte. Trebuie sa iti tii capul pe umeri. Stii ce ti se poate intampla daca il lasi sa faca acel pas fara sa incerci sa obtii mai mult? Ridici standardul foarte sus. Si niciodata nu vei mai putea sa scapi de asta. Mereu te vei gandi la el cand vei fii cu altul. Mereu ii vei compara cu el si toti vor pierde. Mereu vei cauta pe cineva mai bun decat el si vei ajunge sa fii singura, pentru ca nu exista cinrva mai bun."

Dar nu mai puteam da inapoi. I-am promis sa ma duc cu el. Nici macar nu stiu unde mergem. Si voi fi singura cu el. Undeva in fundul mintii am auzit unul din sfaturile mamei: "sa nu mergi niciodata singura cu un baiat intr-un loc de unde sa nu poti scapa, sau sa nu te auda nimeni. Va avea toata puterea asupra ta si nu vei mai avea nici o scapare." Tocmai asta eram pe cale sa fac. Acum nu mai puteam s-o intreb nimic pe Eva. Imi era frica de ce as putea afla. Il voi intreba pe el ce a fost intre ei. Ma voi duce cu el oriunde. Doamne, ajuta-ma sa scap intreaga dupa ziua de maine. Ziua de maine.