FIRUL VIETII

16

Am avut un somn adanc si fara vise din care am fost trezita cu sarutari tandre.

- Scoala, somnoroaso! E timpul sa mananci...

Am clipit des din gene si in primul moment nu am realizat unde sunt, apoi incet-incet mi-au revenit in minte ultimele ore...in momentul urmator mi-am dat seama ca eu eram goala, complet goala...sub privirea lui si am dat sa ma acopar, rusinata, cu un colt de patura.

- Nu, Mili, nu! Nu te las sa faci asta. Nu ai voie sa te rusinezi de corpul tau...suntem doar noi doi aici, de ce sa-ti fie rusine? Doar te-am vazut azi...de acum nu ai de ce sa te mai feresti.

- Cris, te rog, nu ma simt bine asa...am soptit eu jenata, inchizand ochii.

L-am simtit cum se apropie si ingenuncheaza langa mine, dand de-o parte coltul paturii, dezvelindu-ma si privindu-ma cu ochii aceia seducatori ...

- Mili, vreau sa ma bucur de tine, iubita mea draga, vreau sa te admir. Corpul tau perfect m-a facut sa ma simt incredibil de bine. Asa cum nu m-am simtit vreodata...uita-te la mine, Mili, adauga el ridicandu-mi cu tandrete barbia...nu te las sa simti rusine sau jena sau orice altceva ce ar semana cu asta. Ai inteles? Cand am dat usor din cap, a zambit. Asa te vreau! Acum hai sa vedem ce ne-a pregatit mama...inainte sa-mi pierd controlul si s-o iau de la capat. Nu trebuie sa exagerez. Imi tot repet asta. Trebuie s-o iau treptat...altfel chiar ar putea sa doara...

S-a intins dupa cos si a inceput sa despacheteze, asezand pe patura mancarea pregatita cu grija de Maia, apoi m-a ajutat sa ma ridic. Abia atunci am simtit o durere vaga, strabatandu-mi abdomenul. Era mai degraba doar un discomfort care m-a facut sa ma incrunt usor.

- Mili, esti bine? ma intreba el ingrijorat, cautand adevarul in ochii mei.

- Da, sunt bine. Cris, te rog, nu-ti mai face atatea griji...

- Dar te-ai incruntat cand te-ai ridicat.

- Discomfotul ce l-am simtit cand m-am ridicat a fost insignigfiant. Placerea pe care am simtit-o a fost nemarginita...si iti multumesc ca nu ai mai amanat clipa asta. Cred ca e normal sa simt asta. Doar a trecut un uragan prin corpul meu!

- Un uragan, zici? Zambi el dulce.

- Poti sa-i spui cum vrei! Uragan, taifun, tornada, vulcan, toate la un loc...cu asa ceva a semanat...

Ziua a trecut ca prin farmec. Asa mi-am inchipuit ca e in rai. Cristian era extraordinar de atent. Aceasta zi nu putea fi mai frumoasa. Indiferent ce se va intampla, imi va ramane in minte toata viata. Avusese dreptate. Prima data nu ai cum sa uiti.

- Mili, mergem azi la discoteca?

- Vrei sa mergem?

- Numai daca te simti in stare.

- Deci vrei sa mergem! Ok. Mergem.

- Stii, Mili, se implineste o luna de cand te-am vazut prima data. Se implinesc trei saptamani de cand suntem prieteni si se implineste o saptamana de cand ai spus da! Avem ce sarbatori.

- Si se implinesc cateva ore de cand eu am simtit prima data ce inseamna iubirea trupului...am adaugat zambind.

- Da. Cateva ore de cand esti cu totul a mea.

Cand am ajuns acasa eram alta femeie si el ma privea parca cu alti ochi. Nu stiu. Poate mi se parea, dar Cristian avea o sclipire in ochi, pe care nu a avut-o pana acum. Atingerile lui erau mult mai grijulii, mai atente, mai tandre...