FIRUL VIETII

2

- Emily, nu vreau sa hotarasc nimic singur!

- Oricum ai facut-o! Din moment ce te incapatanezi in halul asta incat sa strigi la mine, mi-e clar ca tu ai hotarat asta. Deja ai hotarat singur cate persoane vor fi la nunta asta! Daca tot nu am avut niciun cuvant de spus nu inteleg de ce ai adus vorba. Era mai usor! Nu ai invatat de anul trecut? La logodna noastra m-ai pus in fata faptului implinit. Oricum nu am cum sa ma opun. Nu de mine depinde. Nu eu platesc!

Cristian s-a enervat atat de rau incat s-a ridicat, de fapt a sarit de pe scaun, rasturnand scaunul cu un zgomot asurzitor.

- Emily Lara, termina! Ochii lui scoteau fulgere, maxilarul ii zvacnea nervos si se uita la mine, mijind ochii. Daca mai aduci vreodata vorba de bani, indiferent de situatie, spuse el sprijinindu-se in pumni de masa...jur ca vei regreta! Vocea lui era de data aceasta joasa, si usor tremurata.

- Cristian, nu pot sa cred ca ma ameninti, am soptit eu.

- Eu nu pot sa cred ca dupa atatea luni de cand suntem impreuna, nu ai invatat sa nu vorbesti de bani! imi dadu el replica ceva mai calm. Inspira adanc, cu ochii inchisi, apoi ma privi direct in ochi, cu cenusiul lui intunecat, si continua, asezandu-se din nou pe scaun si luandu-mi mana intr-a lui: stiu ca nu iti place lumea multa, ca nu iti place sa fi in centrul atentiei, si mai stiu ca ar fi fost corect si bine sa discutam impreuna. Insa m-am gandit ca ai suportat foarte bine de ziua ta. Ai fost extraordinara atunci, Mili...crede-ma nici nu m-am gandit sa se ajunga aici...dar trebuie sa intelegi ca nu am cum sa invit mai putini. Aici in sat asa se obisnuieste, si stiu ca la o nunta se aduna in jur de cinci sute de oameni. La acest numar nu ma pot atinge fara sa supar pe cineva. Angajatii mei: ti-am spus ca o parte din ei sunt de aici din sat. Cei de la ferma si cei de la gater si cativa de la atelier. Nu pot sa ii invit doar pe unii si pe altii nu. Asta face sase sute cinci zeci de oameni. Colaboratorii, si clientii mei directi sunt in jur de cinci zeci. Prin urmare sunt aproximativ sapte sute, fara cei din Maramures, si cateva dintre rudele mele care nu locuiesc in sat. Spune-mi tu cum sa fac sa micsorez numarul! Nu intra in discutie sa nu facem nunta! Nu poti sa-mi ceri asta! Eu te vreau mireasa! Mama ta la fel! De mama sa nu mai pomenesc!

- Dar...

- Mili! Haide! Nu te mai impotrivi, daca nu vrei sa ne superi! Nu merita! Vorba ta: opt ore, iti cer sa suporti opt ore! Iti cer sa inchizi ochii opt ore! Si iti promit ca niciodata nu te mai expun asa. Niciodata! Nu vei avea altceva de facut! Doar sa zambesti frumos, si sa spui DA. Nici pana la nunta nu ai nimic de facut. Exista firme angajate care se ocupa de toata treaba. Tu doar vei hotari culorile si aranjamentul. Nimic altceva! Serios!

- Serios! Nimic altceva! Nu mai spune! Va trebui sa dansez in fata a sapte sute de oameni...

- La balul de anul trecut au fost mai multi...daca bine imi aduc aminte...

- Atunci au dansat toti, acum doar noi...

- Nu te las eu sa gresesti...doar vei fi in bratele mele... crezi ca te-as lasa eu sa cazi? Un vals!

Am coborat barbia in piept...imi era atat de greu sa dau inapoi...insa el imi ridica barbia.

- Nu, nu, nu! vreau sa-ti vad ochii. Te rog, Mili...uita-te la mine...imi pare rau ca am ridicat vocea...va fi bine...vei vedea! Sunt sigur ca va fi bine pentru ca te cunosc! Nu e vorba de orgoliu! Crezi ca daca ar fi numai orgoliu as fi riscat o asemenea cearta cu tine? Nu e vanitate! Nu trebuie sa demonstrez nimanui de ce sunt in stare! Vreau doar sa-mi fi mireasa! E atat de mult ceea ce-ti cer?