FIRUL VIETII

3

- Buna, Mili, mi-a soptit el in ceafa.

Am retrait din nou acea emotie inexplicabila dar am reusit sa o tin in frau. Am vazut cu coada ochiului cum ii face semn baiatului timid sa plece pentru a avea loc liber langa mine.

- Tot mai esti suparata pe mine?

Nu i-am raspuns. M-am ferit sa ma uit spre el. Aveam nevoie de toata stapanirea de sine sa fac fata atractiei magnetice dintre noi.

- Cred ca se cade sa raspunzi daca cineva te saluta! Ma provoca el.

- Buna...am spus eu incruntandu-ma spre el.

- Uau. Inca esti suparata. Dar sincer, eu ar trebui sa fiu suparat pe tine. Tu m-ai lasat in mijlocul salii. In schimb, eu nici nu am putut dormi noaptea trecuta. Ce ai de spus in apararea ta?

M-am intors incet si calculat spre el, pentru a-mi da timp sa-mi revin complet si sa continui cu planul meu. Mi-am ridicat capul si i-am aruncat o privire ce o voiam ucigatoare, raspunzandu-i scurt:

- Nu e nevoie de aparare. Nu am facut nimic gresit. Si daca suferi de insomnie pot sa iti recomand calduros un somnifer.

Apoi i-am intors spatele si am zambit frumos spre baiatul timid care ne privea trist. Da. Am reusit sa-mi fac numarul. Cris a iesit nervos din discoteca trantind usa dupa el. Am prins privirea ingrijorata a Evei si i-am facut un semn discret ca totul era ok. Am supravietuit. Dupa ce am realizat ca el nu se mai intoarce si ca sigur mocnea ca un vulcan, am reusit sa ma relaxez. Incepeam sa dansez din ce in ce mai bine si savuram atmosfera. Era chiar placut. Ne-am distrat bine, si Eva era multumita. Pe la miezul noptii ne-am indreptat spre casa. La adapostul intunericului mi-am permis ma destind.

- Mili, vad ca incepe sa-ti placa. Asa-i ca nu e atat de rau? chicoti Eva. Chiar ai stralucit in seara asta. Dar ma tem ca este totul o fatada, sopti ea.

- S-a observat asta? Am soptit eu.

- Stai linistita. Nu s-a vazut nimic din ce nu ai vrut sa arati. Dar stiu cum ai fost ieri. Nu se poate sa iti treaca atat de repede. Sunt curioasa. Ce i-ai spus?

- Cui?

- Hai, nu incerca sa-mi ascunzi. Am fost cu ochii pe tine toata seara. L-am vazut. Si crede-ma. Niciodata nu a fost atat de nervos ca in seara asta.

- I-am dat o reteta de insomnie, si nu a fost de acord cu mine, am spus eu zambind.

- Mili, nu cred ca e bine sa il enervezi. Il cunosc destul de bine dar in starea asta nu l-am mai vazut si nu stiu cum va reactiona. Nu pot sa te sfatuiesc daca nu stiu ce va face in continuare.

- Nu trebuie sa ma sfatuiesti. Cred ca o sa ma descurc singura. Mi-e mila doar de victimele colaterale. Brunetul ala insistent chiar cred ca ar face orice pentru mine acum. E placuta sanzatia. Acum cred ca o inteleg pe Cristina.

- De brunetul ala te scap eu cand va fi timpul si daca va fi nevoie, spuse Eva razand.

- Multumesc. Cred ca ar trebui sa ne culcam. Elisa mi-a spus ca maine trebuie sa o ajut la munca campului.

- Da, stiu. Si eu ma duc. Avem de sapat porumbul, se stramba ea. Adio maini frumoase. Bun venit bataturi. Daca ai inele te sfatuiesc sa le lasi acasa.

- Eva, nu e prima data cand sap porumbul. Stii doar ca o ajutam pe Elisa si anii trecuti.

- Stiu asta. Dar totusi...