FIRUL VIETII

5

Ne-am privit lung, fara sa scoatem nici un cuvant...El se temea de mine si eu ma temeam de mine si eram ingrozita de sentimentul ce ma stapanea in acel moment. Ura! O ura incredibil de puternica! Cum puteam eu sa fiu capabila sa il urasc pe cel care pana mai ieri fusese soarele meu, in jurul caruia eu gravitasem? In acea crunta clipa din prima dimineata din asternuturile martore la atatea clipe de vis si de poveste, eu simteam ura. Ura mult mai intensa decat am fost in stare sa simt vre-odata...Il uram pentru ca ma luase de acolo, ma despartise de ea. Poate ca pana acum as fi fost cu ea deja, doar nu avusesem de gand sa ma sinucid, nu? Voisem doar sa fiu cu ea, si poate ca Dumnezeu s-a fi indurat intre timp, si mi-ar fi ascultat rugamintile. Dar Cristian m-a smuls de acolo!

Stiam ca el putea citi asta in ochii mei...doar ma cunostea atat de bine...Si mai stiam ca nu era corect ceea ce simteam si ca in acel moment ar fi trebuit sa ne sustinem unul pe altul incercand sa depasim momentul asta tragic impreuna...Insa... era doar ura!

Barbatul de langa mine a strand buzele nervos, sau ranit, sau suparat, sau cine stie ce trairi il bantuiau in acele momente. Apoi am vazut adevarul de pe chipul lui. Era extem de ingrijorat. Nu era suparat pe mine, era doar extrem de ingrijorat. Cine stie? Poate constientiza faptul ca nu ma putea tine ostatica la nesfarsit! La un moment dat va trebui sa ma elibereze, iar eu in clipa urmatoare voi fi langa ingerul meu...

Intr-un tarziu, eu am fost cea care am spart tacerea grea dintre noi:

- Cristian, stii ca nu ma poti opri, nu? vocea mea era otel rece si dur, nemaleabil.

- Nu vreau sa te opresc, Mili! Vreau doar sa fi in siguranta! Si atata timp cat nu imi vei dovedi ca poti gandi rational, nu vei mai fi singura, nici o clipa, sopti el fulgerandu-ma cu cenusiul ochilor lui, apoi continua: NU voi mai trece niciodata prin ce am trecut ieri! Asta iti garantez! Indiferent ce simti tu acum pentru mine, nu te las sa-mi mai faci vre-odata ceea ce mi-ai facut ieri! Ai inteles? Am ajuns la creierul tau? Ai in tine o farama de luciditate, incat sa poti sa intelegi ca indiferent ce vei incerca, sau cum vei incerca sa scapi, nu vei mai reusi? Poti sa ma urasti cat vrei! Tu vei face exact ceea ce eu iti voi cere de acum inainte! Nici un pas in plus! Ieri m-ai prostit, si m-ai pacalit, de azi eu nu mai am incredere in tine! Daca te incapatanezi prea tare, ai cuvantul meu ca te leg de pat! Mai bine eu, decat cei de la ospiciu. Toata seara trecuta te-a cautat politia din Oradea. Toti au incercat sa-ti dea de urma pe malurile Crisului...toti au fost convinsi ca ti-ai luat viata in nebunia ta...Cum ai putut sa faci asta? Cum ai putut sa-mi faci asa ceva! Cum ai putut sa fugi din spital fara sa te gandesti la consecinte? Mili, aproape am innebunit aseara cand am ajuns la spital si am descoperit ca tu nu mai esti in salon! Tin sa te anunt ca, daca tu nu ai avut mila de mine, am exact acelasi drept ca si tine, si nu imi va fi mila de tine!

L-am privit lung, pe barbatul din fata mea si nu-l recunosteam...Singurul semn ca avusese o noapte infernala erau cearcanele adanci si vinetii de sub ochii obositi. Nici macar acum nu simteam compasiune! Era in continuare ura extrema!

- Nici tu nu ai avut mila de mine! Mi-ai luat fetita! Ai smuls-o de langa mine! Nu am avut sansa s-o...

- Nu incepem din nou, Mili! Daca vrei sa intelegi de ce am facut-o, bine, daca nu, atunci nu! Nu esti nici prima nici ultima care pierde o sarcina! Dar esti prima care a facut ceea ce ai facut tu! Mili, o sarcina prezinta o multime de riscuri in sine, oricand se poate intampla neprevazutul, o multime de pericole! Si indiferent de situatie, daca va fi sa aleg intre tine si fat...Ei bine! Cred ca stii ce voi alege intotdeauna! Nu vreau sa te pierd!

- Nu vei fi pus in situatia asta! Nu mai vreau copii! Niciodata! De va fi nevoie imi voi face histerectomie sa impiedic asta!

L-am simtit tensionat brusc, si si-a tinut respiratia, insa nu a spus nimic, a coborat doar colturile gurii, semn de profunda amaraciune, gest pe care nu i-l mai vazusem niciodata! Nici in acea zi in care l-am gonit dintr-un salon de spital! Atunci fusese nervos pe cineva! Ura lui se indreptase spre monstrul care m-a sfarmat. Acum insa nu avea pe cine sa se descarce...eram doar noi doi in aceasta lupta. Dar isi reveni repede si continua pe acelasi ton rece si poruncitor, care nu l-a folosit niciodata la adresa mea, insa il auzisem atat de des la firma.