FIRUL VIETII

2

Atat am reusit sa soptesc frangandu-mi mainile sub masa. Ce mai puteam sa spun? Am vazut cu coada ochilor ca intinde mana spre mine.

- Dansezi, ma intreba nonsalant.

Am ridicat privirea spre el pentru a fi sigura ca nu am visat. Imi zambea sigur de el si de puterea lui de seductie. Nesigura am clatinat usor din cap.

- Nu stiu sa dansez. In mintea mea era o adevarata furtuna. Nu se poate ca baiatul asta sa vrea sa danseze cu mine. Cu mine! cine eram eu? O fata stearsa, fara experienta, o fata banala...

- Promit sa te invat, rase el incetisor luandu-ma usor de brat.

Am tresarit la atingerea lui. Dar nu m-am ridicat de la masa. Mi-am retras mana brusc de parca m-ar fi ars.

- Vino, nu mananc oameni, insista el.

Nu aveam cum sa il refuz. Avea o privire ce iti taia respiratia. M-am ridicat foarte nesigura pe picioarele mele si l-am urmat. Ma bucuram acum ca nu purtam tocuri pentru ca sigur m-as fi impiedicat in ele. Respiram neregulat si simteam ca inima-mi bate gata sa sara din piept. Trebuia cumva sa imi revin altfel ma faceam de rusine. Am tras aer adanc in piept am inchis pentru o clipa ochii si am simtit cum, usor, usor pulsul imi revine la normal. Ma simteam ceva mai bine si cand el s-a oprit in mijlocul multimii, eu eram deja mai sigura pe mine.

- Bine, pe scurt Mili, o sa incerc mai intai sa te invat pasii, imi spuse el aplecandu-se la urechea mea. Urmareste-ma...

Dar chiar atunci soarta a fost de partea mea pentru ca a inceput o melodie lenta si am rasuflat usurata. Nu trebuia sa ai foarte mult talent sa te legeni in ritmul ei. Cris ma lua usor de talie si ma trase spre el. Mi-am tinut respiratia la atingerea lui. Eram speriata si contrariata de indrazneala lui.

- Hei, ce faci?

- Dansez, nu se vede?

M-am retras usor din bratele lui. El a simtit asta dar nu s-a impotrivit. A pastrat distanta si am continuat sa dansam la inceput in tacere. Ma uitam la picioare ca nu cumva sa il calc pe pantofii negri de firma. Simteam cum corpul meu se relaxeaza incet dar nu puteam sa-mi ridic ochii.

- Mili, sopti el, ridicandu-mi barbia cu un deget, stii ca prima regula intr-un dans este sa te uiti in ochii partenerului?

- Ti-am spus ca nu stiu sa dansez! Am spus eu privindu-l drept in ochi.

- Uau, ai cei mai negri ochi pe care mi-a fost dat sa vad! Incet pe nesimtite, ritmul muzicii accelera fortandu-ne si pe noi sa ne miscam mai repede. Eram din nou incordata.

- Relaxeaza-te, nu vei reusi sa urmezii pasii daca esti atat de rigida. Lasa-te condusa. Asa, vezi, e mai bine. Acum o sa schimb pasii. Singurul lucru ce trebuie sa il faci e sa te lasi condusa si totul va fi bine, imi soptii el suav.

Era din ce in ce mai bine. Reuseam sa il urmez si eram incantata de asta. Eu, Emily, dansam cu cel mai frumos baiat din lume.

- Totdeauna esti atat de tacuta sau e ceva in neregula cu mine? Ma intreba el brusc strangandu-ma usor de mana.

L-am privit in ochii aceea ireali simtind cum ma scufund in ei. Ma simteam atrasa de acest baiat. Aveam trairi ce nu le-am simtit niciodata fata de nimeni dar nu puteam sa-i spun asta. Ce discutie ar trebui sa incep fara sa par ridicola. Trezeste-te Mili, mi-am spus eu deodata. Esti doar fata cea noua.

- Te misti din ce in ce mai bine, inseamna ca sunt un profesor bun, spuse el razand.

- Sau poate sunt eu o eleva buna...