FIRUL VIETII

13

Intinse mana cu degetele lui lungi, si imi desena conturul fetei, atat de fin incat m-am infiorat, apoi mana ii cazu fara vlaga pe langa trup. Nu avea puterea sa-si revina si era si el constient de asta, pentru ca i-am descifrat in sfarsit privirea...Mai avea nevoie de timp...Timp pe care eu nu mai voiam sa i-l acord...Va trebui sa il scot din starea aceea!

- Cristian, copiii nostri sunt cu Viola. Nu stiu daca ea se descurca cu ei, cu amandoi! Nu am lasat-o niciodata singura cu ei! Acum e si mai greu stiind ce s-a intamplat! Am nevoie de tine acolo, acasa! Am lasat candela arzand...e o sursa directa de foc! Inima imi este cat un purice la toate aceste ganduri! Trebuie sa mergem acasa!

- De ce ai venit? Intreba el aproape fara voce...

- Sunt sigura ca iti gasesti si singur raspunsul in timp ce te ridici, te scuturi de greutatea de pe umerii tai, iei o gura buna de coniac, asa ca mine, am adaugat eu ducand sticla la gura lasand ca lichidul tare si amar, si in catintate mare sa-mi lunece pe gatul uscat, simtind cum ajunge in stomac arzand parca in interiorul meu. Socata de acea senzatie de foc interior, am inceput sa respir cu gura larg deschisa, doar-doar aerul proaspat il va stinge, insa fara nici un efect...Mi-am sters gura, cu dosul palmei, ingretosata de gustul amar al lichidului maroniu, si i-am intins sticla strambandu-ma si incruntandu-ma caraghios sub ochii lui mariti de uimire.

- Mili! Am vedenii? Tocmai ai dat pe gat un sfert de sticla de coniac de 50 de grade? Esti nebuna? Alaptezi! O sa-ti imbeti copiii! Exclama el smulgandu-mi sticla din mana. Da-o incoace, femeie! Daca ti-ai pus in cap sa te imbeti de ce ai venit dupa mine! Uita-te la ea! Un sfert de sticla fara sa o ia de la gura! Mormai el de-a dreptul blocat de gestul meu.

Cu toata tragedia din jurul nostru, am zambit in sinea mea. I-am mutat gandul de la mama lui intinsa si nemiscata, fara viata...Grija pentru mine si copiii lui prima acum in capul lui.

- Ce e asa mare lucru! E doar un sfert de sticla! In filme dau pe gat o sticla intreaga si nu au nici pe dracu!

- Asteapta sa se absoarba in sange si sa urce la cap, si apoi mai vorbim! In filme dau pe gat o sticla de ceai cu eticheta...Coniacul asta are 50 de grade! Sampania pe care ai baut-o la majoratul tau ti se va parea ca a fost lapte cand ii vei simti efectul...Ai mancat ceva acuma seara? Intreba el privindu-ma insistent.

- Nu...

- Mai rau, dadu el disperat din cap, incruntandu-se pana cand sprancenele i s-au unit periculos. Hai sa mergem! Poate apucam sa ajungem pana isi face efectul si iti versi stomacul...Numai de asta nu am acum nevoie!

S-a ridicat repede si m-a ajutat si pe mine sa ma ridic, insa de cum mi-am indreptat spatele m-a luat cu ameteala.

- Esti bine? ma intreba el ridicandu-mi capul.

Nu! Nu eram bine deloc...Ceea ce am crezut ca era o ameteala trecatoare, s-a dovedit a fi doar inceputul...Mintea mi s-a incetosat treptat...Mi-am simtit buza de sus amortind si umerii obrajilor rigizi si ciudati...Ochii nu reuseau sa se focalizeze pe o tinta dar cu toate astea i-am raspuns nehotarata:

- Sunt bine. Oh! nu-mi puteam misca bine limba. Nu voia sa articuleze cuvintele asa cum le gandeam in capul meu. Si ce era mai grav, au fost singurele cuvinte pe care le-am putut gandi in acel moment.

- Bine pe dracu! Se enerva el.

Ma ajuta sa urc pe cal, si imi inmana capastrul.