FIRUL VIETII

3

- Incredibil! Mili! Vezi ca incepi sa ma superi acum! Lasa trecutul! Nu te mai chinui pentru ce a fost. Nu vreau ca tu sa ai in continuare remuscari pentru ceva ce tu nu ai putut controla. Vreau ca tu sa te bucuri alaturi de mine pentru copilul nostru. Asta imi doresc! Sa te vad din nou fericita...Tu, de cand stii de sarcina asta esti nefericita...Da, puiule, sa nu crezi ca ma poti pacali. Sunt sigur ca te-ai gandit in fiecare zi daca sa te hotarasti sa mergi la cabinet. Sunt sigur ca doar pentru mine ai pastrat acum sarcina asta! Mili, dorinta mea suprema este fericirea ta! Haide, iubire scumpa, lasa trecutul la locul lui si bucura-te de prezent. Imi doresc sa fi fericita! Poti sa-mi indeplinesti dorinta asta? Daca ai fi renuntat la sarcina nu ai fi fost mai fericita! Te asigur de asta! Te-ar fi ros pe dinauntru! Te-ar fi consumat pe dinauntru si nu as fi putut fi alaturi de tine. Te-ai fi inchis in tine...pentru ca nu ai fi avut curajul sa-mi spui ce te doare, de teama ca as fi inceput cu "Ti-am spus eu". Asa ar fi stat lucrurile! Ai fi jucat teatru la nesfarsit asa cum ai incercat s-o faci in perioada asta, de cand ai aflat de copil. Da, iubire, stii ca a trebuit sa fiu foarte atent la tine. Asa, nu mai e nevoie sa joci teatru mult timp. Maxim sase luni! Cand iti vei tine copilul in brate, vei vedea ca am avut dreptate. Mai trebuie sa astept cel mult sase luni de zile! Apoi sunt sigur ca vei fi din nou Mili a mea!

- Sunt Mili a ta si acum, am murmurat eu, plecand privirea.

- Da, iubire, stiu ca esti, insa nu asa cum imi doresc...Nu esti fericita! Deci! Ne-am inteles! Gata cu ce a fost! Gata cu trecutul! Vreau sa pastrezi in mintea ta doar lucrurile frumoase! Slava Domnului, ai la ce sa te gandesti! Trecutul nu inseamna doar chinul meu sau al tau! Trecutul inseamna si nenumaratele clipe de basm petrecute impreuna...noi doar trebuie sa invatam din trecutul nostru, nu sa traim in el!

Am intrat in cabinet insotita de Cris. Doctorul nici nu a mai protestat. Stia ca nu avea rost. Ne-a intampinat zambitor, dand mana cu sotul meu.

- Buna, Emily, cum te simti? Mai ai greturi?...Vad ca burtica iti creste. E normal la a doua sarcina sa fie ceva mai mare.

- Ma simt bine! Foarte rar mai simt greata de dimineata.

- Bine! Hai sa vedem cum se dezvolta bebelusul. Domnule Reyn poti sa te apropii de monitor daca vrei.

A pregatit aparatul pentru ecografie, in timp ce eu m-am intins pe pat. Cris s-a apropiat de mine, urmarindu-ma atent.

- Ia sa vedem ce ai in burtica, Emily. Incepu doctorul calm, incercand sa destinda atmosfera. Eram sigura ca ma simtise pana si el. Cum sa nu ma simta sotul meu, care ma cunostea atat de bine si care era in alerta maxima de cand m-am externat.

- Lichidul amniotic este bun...ia stai asa! se opri el brusc privind mai atent monitorul. Apoi a miscat transductorul mai incet peste abdomenul usor bombat.

M-am uitat si eu la ecran, alarmata de cuvintele lui, dar nu am inteles nimic, insa am auzit exclamatia lui Cris inainte ca doctorul sa apuce sa se pronunte.

- Incredibil, Mili! Sunt doi! Sunt gemeni acolo! Uite-le inimioarele! Le vezi? Uite cum pulseaza.

- Da, Emily, sotul tau are dreptate. Ai gemeni!

Aproape ca nu-l mai auzeam pe doctor, intr-atat eram de absorbita de chipul stralucitor al sotului meu. Fericirea absoluta de pe fata lui Cristian m-a facut sa-mi inving teama. Imi doream cu ardoare sa il vad la fel de fericit in continuare...Fericirea lui m-a facut sa privesc ecranul din nou, cu alti ochi si cu alte sentimente acum. Am vazut si eu cele doua bulinute ce se evidentiau pe ecran, vibrand in ritmul lor rapid. Doua inimioare cat o gamalie pulsand vii in mine. Doua inimioare mici ce voiau sa traiasca. Doua inimioare pe care eu am vrut sa le opresc. Am privit fascinata tremurul lor firav. Gemeni! Doi copii care vor semana cu el. Doua sufletele care asteptau sa le accept si sa le iubesc asa cum am iubit-o pe surioara lor Sara-Maria.