FIRUL VIETII

CRISTIAN 1

Umbrele inserarii au coborat cand in sfarsit ne-am intors la casa Evei cu caine cu tot. Era un caine foarte inteligent obisnuit cu lesa si nu am avut nici o problema sa il duc cu mine.

Oare cum il cheama? Ce nume sa-i dau? Eram foarte incantata de el.

- Mili, pot sa te rog sa lasi cainele si sa ne pregatim sa mergem?

- Of am uitat ce planuri aveai pentru seara asta. Nu pot sa raman acasa?

- Mi-ai promis ca vii macar azi.

- Dar nici nu am in ce sa ma imbrac. Nu am venit pregatita pentru asa ceva.

- Te ajut eu. Hai cu mine. Cainele il lasam in acolo. Dar il legam. Nu vreau sa muste pe cineva.

S-a uitat printre hainele mele si a ales o bluza usor decoltata.

- Bluza asta e perfecta pentru seara asta. Si pantalonii astia strimti sunt buni. Nu ai ceva cu toc?

- Nu port tocuri.

- Ar trebui sa porti. Ti-ar sta bine. Hai sa te fardez putin.

- Nu, nu vreau fardata. Urasc fardurile. Nu ...

- Bine, bine nu te fardezi. Doamne, ce dificila esti. In ce lume ai crescut si cati ani ai?

- Eva, daca avem discutia asta cred ca mai bine stau acasa. Oricum nu stiu sa dansez, nu socializez, nu cunosc pe nimeni din satul asta...

- Stiu toate astea. Si vreau sa schimb situatia. Mili esti o fata frumoasa, meriti sa te distrezi. Voi fi langa tine. Doar incearca. Daca nu iti place poti sa vii oricand acasa. Nu te tine nimeni cu forta.

S-a aranjat si ea, putin ostentativ daca m-ar fi intrebat, si am pornit spre centrul satului unde se tinea discoteca in fiecare sambata si duminica. Pe drum ne-am intalnit cu mai multi tineri care aveau aceeasi destinatie. Cateva fete au ramas cu noi.

- Buna, fetelor ea e Emily. Nepoata mea.

- Nepoata? Una dintre ele ridica o spranceana, si ma privi cu curiozitate. E cea de care ai pomenit saptamana trecuta?

- Da ea e.

- Buna, eu sunt Carol...

- Buna, sunt Mili am soptit eu. Inexplicabil aveam emotii. Simteam toate privirile atintite asupra mea. Si nu imi placea asta. Nu mi-a placut niciodata sa fiu in centrul atentiei. Incepea sa imi para rau ca am fost de-acord sa vin. Trebuia sa stiu ca intr-un sat atat de mic toata lumea se cunostea. Si eu eram fata cea noua. Imi simteam obrajii rosii ca focul, ba chiar simteam radiind caldura. Cand am ajuns, am aruncat o privire spre geamul fumuriu al cladirii si mi-am vazut chipul ca intr-o oglinda. Parul lung si negru imi cadea pe spate pana sub talie, si mai ca mi-a parut rau ca nu am lasat-o pe Eva sa-mi dea macar cu putin fond de ten pentru a-mi ascunde obrajii ce ardeau.

Discoteca incepuse deja cand am intrat, dar inca nu era foarte multa lume si ma rugam nu se aglomereze foarte tare. Muzica bubuia in difuzoare, lumini colorate se jucau pe pereti si pe fetele tinerilor. Prima impresie a fost buna, dar eu inca aveam emotii.

- Mili, esti bine? Ma intreba Eva ingrijorata.

Am raspuns din cap afirmativ. Eram bine deocamdata.

- Vrei sa bei ceva?

- Ce vrei sa spui? Alcool?

- Un paharel nu a facut rau nimanui. Scapi de emotii mai usor.

- Eva, glumesti? Nu vreau sa beau.

- Ok. Ok. Hai atunci sa dansam.

Am inceput sa dansam. Adica sa ne scuturam in ritmul muzicii. Nu era asa de greu. Doar trebuia sa simti ritmul. Incet, incet lumea s-a adunat in mica discoteca de sat si era destula inghesuiala incat sa ma indispuna. I-am facut semn Evei ca ma duc sa asez la o masa mai retrasa sa ma odihnesc. Stand asa rezemata intr-un cot si uitandu-ma la perechile care dansau pe ritmuri lente am simtit cum o pereche de ochi se uita insistent la mine si fara sa vreau am intors privirea spre un colt al discotecii, intalnind doi ochi deschisi la culoare care ma fixau intens. A coborat rapid privirea cand a vazut ca l-am descoperit. Dar stiam ca nu se va rabda mult pana sa ma priveasca din nou si nu m-am inselat. Ochii aceea m-au fixat insistent. De data aceasta nu a mai cedat, s-a incruntat putin, apoi s-a ridicat si a venit spre mine.

Am fost socata de felul cum pasea, ca o felina gata de atac. Pe masura ce se apropia i-am vazut corpul inalt si zvelt. Cred ca avea undeva la 23 de ani. Purta un tricou inchis la culoare, sufulcat pana la cot, ce se mula perfect pe pietul bine format, parul blond, dezordonat cu suvite rebele pe frunte... si ochii! Niciodata nu mi-a fost dat sa vad ochi mai frumosi si mai periculosi decat acestia. Fara sa vreau am ramas cu gura intredeschisa si cu ochi atintiti asupra lui. Nu se poate ca acest print frumos sa vina la masa unde stateam eu. Am intors capul sa vad daca mai era cineva in spatele meu, dar nu era nimeni.

Atunci mi-a fost dat sa aud cea mai profunda si mai frumoasa voce masculina pe care am auzit-o vreodata.

- Buna. Spuse el aplecandu-se usor spre mine. Nu cred ca ne cunoastem. Sunt Cristian, dar toata lumea imi spune Cris. Tu esti?...

Am inghitit in sec de cateva ori nefiind sigura ca am glas.

- Emily, Pe scurt Mili, am soptit eu coborand in sfarsit privirea rupand astfel vraja ochilor lui dar nu inainte sa retin ca avea ochii albastri cu sclipiri cenusii, parca ireali.