FIRUL VIETII

5

- Mili! Nu ma baga in seama! Am spus doar prostii! Hai dupa ei!

- Cris, e tarziu...ei dorm demult...Sper...Si in primul rand ai baut peste masura!

- Nu mai sunt beat...pot sa conduc...sunt in stare sa te duc in siguranta acasa...

- Nu! Copiii nostri au nevoie de noi intregi!

- Mili, putina incredere...

- Nu! am repetat eu hotarata, cu toate ca grija pentru puii mei imi faceau mainile sa transpire. Am inspirat adanc...Apoi, ca sa ma linistesc putin, am continuat: vreau sa strang aici, si sa aerisesc bine...

- Urma sa strang eu maine dimineata, zambi el stramb...

- Dragul meu, tu ai nevoie urgenta de un dus. Pana il termini, curat eu aici...Haide, Cris, stii ca nu te voi lasa sa conduci masina in starea asta. Voi rezista o noapte fara ei...

- Nu sunt beat! Se incapatana el.

- Cristian, te rog! Ai mancat ceva azi?

- Da!

- Mhm! Vrei sa te cred? Poate, daca tu consideri coniacul asta mancare, atunci esti imbuibat!

Criza trecuse, si asta mi-a dat puterea sa pun piciorul in prag. I-am mangaiat fata nerasa, si l-am privit in ochii lui cenusii...

- Cris, trebuie sa mananci si trebuie sa iti revii! Este nevoie de tine acasa! Nu a prins sarada aia de la telefon...Ea si-a dat seama ca nu vrei sa vii acasa, din cauza ei. Nu o supara mai rau...S-a intristat azi...Cris, putem sa o facem impreuna putem sa-i inseninam apusul...Cea mai mare grija a ei nu este ca pleaca, este ca voi ramaneti fara ea.

- Ai vorbit cu ea?

- Da. Eu am insistat sa-ti spuna. Poate ca fetele nu ar trebui sa stie inca, dar tu trebuia sa afli. Trebuia sa ai timp sa faci tot ce tine de tine, sa fii impacat...

- Dar oricum nu mai pot face nimic! se incrunta el.

- Nu? Eu cred ca poti face multe...

- Spune-mi tu, ce as putea face?!

- Sa o scoti din casa, Cris! Sa vada locuri pe unde nu a fost! Cu atitudinea asta a ta, ii grabesti finalul! Sunt sigura! Sa te vada impacat. Sa ne vada impreuna cat mai mult timp posibil...Va rezista mult mai mult.

- O! Iubirea mea! Ce dor mi-a fost de tine!

- Nu s-a vazut! Dragul meu!

- Mili, scumpa mea, nu ma certa...

- Aseara am iesit sa te caut, Cris! Cu toate ca habar nu aveam unde sa dau de tine! A trebuit sa joc teatru, s-o mint pe Baby...

- Ai fost ieri in sat?! Noaptea! Ai lasat copiii, si ai iesit in sat? Ai intrat la bufetul din sat, la ora aia?

- Nu! Nu m-am gandit ca tu iti gasesti alinarea in alcool! Mi-ai promis odata ca nu o vei face! Cris cobori privirea. Copiii au ramas cu Baby. Am pandit toata noaptea farurile masinii, sperand ca vii acasa...Apoi convorbirile de la telefon...Cand mi-ai spus ca ma mai asteapta o noapte fara tine...Cris, daca nu erau copiii, as fi facut drumul pe jos din momentul in care Radu mi-a spus ca i-ai interzis sa ma aduca...Cum ai putut face asa ceva?! Stii ce urmeaza sa fac, nu? Ma inscriu la scoala de soferi! Nu voi mai fi la cheremul nimanui! Nu ma voi mai simti niciodata atat de neputincioasa ca si in acel moment...