Trecutul îți lasă o amprentă pe inima , rece și amară . Cred ca Allah a scris o carte pentru fiecare , și doar El știe ce va urma . In cartea mea , trecutul a fost crunt dar prezentul parcă îmi zâmbește , la fel și viitorul .
Am privirea plină de iubire îndreptată spre cele trei surse de energie ce se învârt in jurul gazonului , jucând prinselea . Îmi este atât de drag să-i văd încă copii , mi-as dori să pot opri timpul pe loc și toată viața să văd aceste imagini .
Mi-e teama , într-un fel de momentul când v-or alege să plece mai departe la facultate deși mai este drum lung până acolo . Nu vreau să mă trezesc intr-o zi , cu casa goală și ei prin diferite orașe , departe de mama lor .
Sevda , deja era o domnișoara cu dorințe de adolescent . Ieri o găsise in dulapul meu , probându-mi o pereche de pantofi si era aproape să își luxeze glezna in încercarea ei de a mă copia pe mine . Am râs amândouă cu pofta câteva minute bune . Este prințesa mea si știe câtă iubire îi port chiar dacă uneori îmi provoacă dureri de cap si atacuri de panică . Știu că niciodată nu o face intenționat .
- Ți se răcește cafeaua . Cuvintele rostite de bărbatul ce se afla in spatele meu mă fac să tresar puțin speriată . Deși a trecut o săptămâna de când suntem in formulă completă , încă mă sperie uneori să-i aud vocea . Parca sunt într-un vis continuu . Îmi înconjoară umeri cu brațele si capul și-l așează pe partea stânga . Ani de zile am tânjit după această căldură . La ce te gândești ? Întreabă revenind acum lângă mine pe băncuța din foișor .
- Mă uitam la ei si rămăsesem printre gânduri . Pun mâna pe ceașca de cafea și mirosul boabelor proaspăt măcinate îmi îmbie simțurile . Aroma asta nu poate fi comparată cu nimic .
- Cât de greu ți-a fost ? Vorbele lui mă răscolesc pentru a mi-a oară in această săptămână . Știu că își semnează sentința la suferința in fiecare zi , dar nu știu cât timp mai am și eu putere să-i explic ..
- Ți-am mai spus , Sarp ! Sunt mamă și nimic nu este sau a fost greu pentru copii mei . Cum ți-am spus , nu a fost ușor deloc , dar acum privindu-mi copiii sănătoși , nimic nu se compară cu asta .
- De unde atâta putere ? Întrebarea lui mă blochează pentru câteva secunde , dar zâmbesc privind din nou spre copii .
- De la ei ! Îi răspund și indic spre cei trei ce stau acum întinși prin iarbă . Ei trei sunt puterea mea , prim plânset al lor mi-a făcut inima să pulseze , primul cuvânt , mi-a dat speranța și primul dințișor , dureri de cap . Ultimele cuvinte le spun râzând și privesc spre el , zărind o urmă de zâmbet . Perioada primilor dințișori a fost cruntă . Mai alea că gemenilor , primul dinte de lapte le dăduseră in același timp . Plângeau noaptea încontinuu și nici gelurile nu își făceau efectul . În schimb , Domi a fost un înger . Deși avea dureri parca ținea totul in el , nu voiam să perturbe somnul cu nimic . Doar îl simțeam noaptea cum venea aproape de mine și își punea căpșorul pe pieptul meu . Îl iubesc infinit și nimeni nu îmi va schimba vreodată acest sentiment .
Îl aud oftând și își scoate pachetul de țigări , punându-l pe masă . In această săptămâna nu a fumat aproape mai deloc , in doua dintre nopți îl zărisem in grădina fumând . Își scoate o Țigara și trage din ea cu patos . Este o imagine atât de frumoasa de privit . Bărbatul masiv ce sta in dreapta mea , fumând și pierdut și el printre gânduri .
- Te holbezi ! Îmi atrage atenția deși nu se uita spre mine , ci spre copii și unghiul din care îl privesc este greu de observat . Zâmbesc și îl văd cum își întoarce puțin privirea spre mine . Te simt , asta e primul lucru pe care îl înveți dacă vrei să supraviețuesti . Se apleacă spre mine și simt furturi in stomac de parcă ar fi prima data când îl văd .
- Când mă privești în acest mod , parcă mă întorc in timp când m-am îndrăgostit de tine . Rostesc vorbește și îmi simt obrajii arzând .
- Și când te-ai îndrăgostit de mine ? Șoptește și își pune o mână pe obrazul meu , atingând ușor pielea , parcă analizând tot .
