Casa îmi e mai pustie ca oricând , pereți ăștia reci parcă îmi sunt sentința la moarte . Mă doare inima , sunt legată de mâini și de picioare . Mă simt neputincioasă .
Allah , ce păcate am făcut de a trebuit să trec prin asta .. Am iubit și am fost iubită un timp , apoi mi-a apărut îngerul . De ce nu m-ai lăsat să îmi cresc copilul ? Mi l-ai smuls prea repede din brațe . Am dorit doar liniște în familie , dar tu mi-ai dat doar lacrimi .
Ușa sună de câteva minute și cu ultimele puteri merg să o deschid . Nu mai am pic de vlagă în mine .
- Ce cauți aici ? Întreb bărbatul cărunt ce stă acum în fața uși mele .
- Trebuie să discutăm , Anette ! Îmi vorbește și trece pe lângă mine , fără aprobarea mea . Acum a venit momentul , după atâția ani trebuie să purtăm discuția asta . Se așează pe scaunul din colțul mesei ca la el acasă . Parcă îmi știa casa pe derost .
- Te servesc cu ceva ? Încerc cu ultimul gram de decență să fiu ospitalieră cu omul care mi-a fost destin anii de zile.
- Nu , mulțumesc ! Te rog , ia un loc . Îmi indică locul apropiat de lângă el și într-un târziu mă așez și eu la o distanța considerabilă de acest bărbat . Știi , deși au trecut atâția ani , nu mi-am pierdut speranța . Vorbește din nou și își așează coatele pe masă .
- Despre ce speranța vorbești , Celal ? Au trecut atâția ani .
- Au trecut , dar acum fata noastră este lângă noi .
- Tu nu realizezi gravitatea situației ! Fata mea a avut o copilaria grea , nu a avut parte de niciun gram de iubire . A fugit din acea închisoare făcută de oamenii aia , a venit aici , a înfruntat tot cu capul sus . Crezi că o să repari ceva ?
- Vreau să fim din nou o familie , Anette ! O să astept până mor ca fata mea să mă ierte , dar acum nu mai dau înapoi . O să fim o familie !
- Te-ai schimbat atât de mult . Constat și pentru prima data privesc omul pe care l-am iubit in ochii . Nu mai sper de mult la iertarea ei , pentru că-i imposibil , îmi doresc doar să o văd fericită și sănătoasă . Nici nu mă gândesc că vreodată o să aibă puterea să îmi spună Mamă sau tie Tata , dar ți-am spus ce îmi doresc .
- Nu o să renunț , iubito ! O să am grijă de fata mea și o să fac tot posibilul să recuperez timpul pierdut .
- Crezi că eu nu îmi doresc , Celal !? Dar acum și dacă m-ar alunga , o să mă întorc in genunchi la fata mea . Nu o s-o mai las niciodată singură .
***
Rămasă singură , îmi prepar un ceai de tei și mă așez pe canapea cu telefonul în mână . Voiam să știu că este bine acolo unde e . Din momentul în care testul ADN mi-a confirmat că este fiica mea cu adevărat , niciun moment nu a trecut fără să mă gândesc la ea .
Timpul în care a fost plecată , mă îmbătrânise cu 10 ani . Înnebunisem , nu știam nimic de ea , dacă e bine , dacă îi
e rău sau dacă are nevoie de mama ei in acele momente . O voiam lângă mine , dar eram conștientă că nu puteam schimba situația .
Știam și faptul că aproape patru ani de zile dispăruse din cauza marelui Damon Koper . La început aveam o ură fără margini pentru el , dar mi-am dat seama de iubirea lui într-un târziu . Semăna atât de mult cu Celal . Închis , sumbru și incapabil să își exprime sentimentele prin cuvinte . După doi ani de zile mă asigurase după ce am dat buzna in biroul lui cerând explicații , că fata mea e bine și știa locul exact unde se afla . L-am intrebat de ce nu face ceva și mi-a răspuns simplu , Melek avea nevoie de o viața bună , fără el .
Oare până îmi voi da ultima suflare , fata mea mă va accepta ? Îmi va spune și mie vreodată Mamă ?
Bella
Au trecut 7 zile de când prietena mea a dispărut și înnebunesc că nu știu nimic de ea . Derek mă calmează mereu spunându-mi că a vorbit cu Damon și cei doi sunt bine . Nu știu dacă mă mințeau sau nu dar un sentiment ciudat se dezvoltă în mine .
