- Mamă ! Ce mai faci , totul este bine ? N am mai vorbit cu ea de mult timp și parcă îmi este dor să-i mai aud glasul . În ultima perioadă munca a fost prioritate mea numărul 1 și nu am mai avut timp nici de mine .
- Îmi era dor să-ti mai aud glasul . A trecut mult timp . Toate bune aici , dar tu ? Cum o mai duci ? Avea același glas blajin , dulce chiar dacă eram la mii de kilometri distanța , parcă o simțeam lângă mine .
- Sunt bine , mamă ! Tata ce face ? Nici cu el nu mai luasem legătura de mult timp . De la ultima mea vizită am rămas puțin certați . Poate și el avea dreptatea lui , dar eu aveam viața mea și deciziile mele de luat .
- Este bine , dar îi este dor de tine .. ne-ar plăcea să treci pe aici .
- Poate cândva o să mai trec pe acolo . Acum trebuie să închid , pauza de masă s-a sfârșit și trebuie să mă întorc la job . Te sărut , aveți grijă de voi !
Închid apelul fără a astepta un răspuns , știam ce urma să-mi spună și nu doream să ascult aceeași discuție la infinit . Mă obosea .
Selin
- Emir , mi-ai văzut cheile de la mașină ? Nu le găsesc deloc !
- Am cea mai împrăștiată viitoare soție ! Bărbatul meu se aproapie râzând fluturându-mi cheile mașinii în fața .
- Dar și așa tot mă iubești ! Că de-aia mă și iei ! Îi scot limba într-un mod copilăresc și îmi recuperez cheile mergând spre hol pentru a mă încalța .
- Te-ai mai gândit ? Îl aud vorbind în urma mea și știam prea bine la ce se referă .
Golul din sufletul meu știa mult mai bine , dar ceva îmi punea un stop pe care nici eu nu-l înțelegeam . Voiam să am o nunta specială alături de oamenii pe care acum îi numesc familie , dar in același timp îmi era frică de răspuns .
- Nu știu , Emir ! Îmi e frică . Îi răspund într-un final , oftând .
- Știu că îți dorești cu adevărat asta , iubito ! Vreau să fii cu adevărat fericită în fața altarului când pășești la brațul meu . Este intr-o lună și timp bun de gândire , tu doar încearcă .
- Te iubesc atât de mult ! Îl sărut scurt pe buze și fug pe ușa , deja eram in întârziere la prima ședință .
Bag cheia în contact dar nu plec , deschid torpedoul și scot de acolo invitația de la nunta mea . Nu știam dacă să o trimit sau nu .
Mă decid intrun final și opresc la prima poștă pe care o văd , verificând de două ori adresa de teama că poate nu ajunge acolo unde trebuie .
Belle
Îmi servesc ceaiul pe teresă firmei acolo unde mi-am făcut un obicei de ceva timp . In sfârșit profesam pe meseria pe care mi-o doream . Acum eram avocat cu acte in regulă alături de soțul meu . Împărțeam și același birou . Biroul soților Halle .
Viața îmi zâmbea în fiecare zi . Mă trezeam alături de persoana iubită , fetița mea deja începuse scoala și era atât de fericită când învăța lucruri noi pe care le punea in practică pe noi când ajungeam acasă . Deja era o adevarata domnișoara , iar Derek deja își luase rolul de tată protector în serios . Dacă auzea de vreun băiat , parcă turba . Nu dorea ca fetița lui să aibă parte de un băiat pana la 60 de ani cum spunea el .
- Soția mea a uitat să mă anunțe și pe mine că își servește ceaiul pe terasă . Mă acuză râzând și mă sărută scurt furându-mi ceașca de ceai din mână și luând o gura zdravănă .
- Credeam că încă lucrezi la caz . Nu voiam să te deranjez .
- Spune-mi adevăratul motiv , iubito .
Uneori nu suportam că mă cunoștea atât de bine . Putea să mă citească prea ușor și parcă mă simteam transparentă în prezența lui .
Din primul an în care ne-am deschis amândoi propria firmă de avocatură , am fost tot timpul împreuna , nicio secundă despărțiți și asta ne-a întărit enorm căsnicia .
