Capitol 14

12.1K 629 5
                                    


               

           

              

                 -Te rog să mă lași în pace , scuză-mă dar trebuie să mă schimb . Sunt ultimele ei cuvinte pe care le mai aud și dispare în camera ei . Mă așez și eu pe canapeaua din livingul micuț și o aștept jucându-mă cu degetele . Mă macină ceva , sunt nervos dar nu știu motivul , parca sunt pe baterii nu am stare deloc , ceva mă face să mă duc în camera aia nenorocită .

                  -De ce încă mai ești aici ? nici nu o observasem în cameră , acum era îmbrăcată într-un trening care ar trebui interzis prin lege , este mortal . Ce naiba , parcă până acum ceva timp nu avea nicio formă iar acum arată că mâna dreaptă a diavolului .

                   -Trebuie să vorbim , vreau să clarificăm niște lucruri . nu îmi dă niciun răspuns de parcă mă ignoră și merge spre bucatarie , vreau să o urmez dar mai bine să rămân la locul meu , e deja speriată de mine . După circa zece minute revine în cameră cu două cești de ceai , îmi așează  una in față pe măsuța mică din sticlă iar ea se așează pe fotoliul de visavi in poziție turcească .

                   -Este ceai de sunătoarea , un fel de calmant , sper să îți placă . Ia o gură din lichidul dulce-amărui și își pune cana lângă a mea . Nu vreau să crezi că sunt neșimtită , dar nu îmi face plăcere . Te ascult doar pentru că , în opinia mea toată lumea trebuie să fie ascultată în primul rând , apoi judecată după fapte .

                  -Adevărul este că nu știu cum să mă justific în fața ta . Ai văzut ceva la mine , ce nu mă așteptam să mai vadă cineva , nu am vrut să te rănesc fizic . Vreau să știu în primul rând , cum am reacționat apoi îți răspund la orice întrebare . Oftez și mă așez mai bine pe canapea .

                  -Sincer , nu este ceva de care vreau să îmi aduc aminte . Totul a început când tu ai adormit , vedeam cum te chinui pe canapeaua aceea așa că m-am forțat să te car până în dormitorul tău , nu ești o persoană foarte ușoară  . Am stat un timp cu tine să văd cum îți mai este stare , am vrut să plec , aproape mă îmbrăcasem când te-am auzit țipând . Am urcat in grabă spre dormitorul tău și te-am găsit în mijlocul patului in fund strângând in pumni pilota . Când te-am privit am crezut că ești cu totul altă persoană , am văzut în ochii tăi atâta răutate combinata cu durere . Erai atât de ciudat , parcă nu mai erai tu . M-am apropiat de tine și asta a fost o mare greșeală . Mai luat de păr și mai trântit pe pat , am vrut să mă ridic dar nu mai lăsat  ai dat cu pumni și cu picioarele în mine și tipai că o să mă omori , am câteva vânătăi pe corp , m-am gândit că aberezi din cauza durerilor dar nu era asta , m-ai prins de gât și strangeai atât de tare încât aproape rămăsesem fără suflare . Am încercat sa te strig dar fără rezultat ,  până te-am strigat pe nume , Sarp , abia atunci m-ai eliberat și într-un mod ciudat ti-ai mai revenit .

                   M-am ridicat de pe canapea acum făcut ronduri prin camera , îmi frec fața cu palmele închipuindu-mi ce am făcut . Asta este mai rău decât orice , este vorba despre o persoană pe care am bătut-o ca un animal . Mă așez la loc dând din piciorul stâng pentru a mă calma , mă uit oriunde numai la ea nu . Cum dracu am putut face asta , cum sa dau in ea .

                   -De unde îl știai ?

                   -Întotdeauna sunt atentă la detalii , observ și cel mai mic detaliu . Uneori și fără sa vreau . Îmi e frică de tine ...

                   -Melek , nu spune asta . Adevarul este ca am probleme grave , nu mă pot vindeca , dar niciodată să nu crezi că aș da in cineva conștient fiind și mai ales în tine ...

 I C E R D E R Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum