Îmi doream atât de mult să ajung acasă , să îmi fac un duș și să dorm câteva ore bune . Munca de la birou mă obosește foarte mult , am atâtea persoane incapabile să se descurce și fără ajutorul meu . Asta mă deranjează foarte mult , am călcat pe cadavre ca să ajung acum unde sunt , iar ei se mulțumesc doar cu un gram din viața .
Acum câteva ore am vorbit și cu Celal Babam . Mi-a spus că îmi va face o vizită în următoarea perioada . Vrea să încheiem orice și lucrul acesta mă bucură pe semne că bătrânului ia venit mintea la cap și vrea să se retragă din orice pare ilegal și să își ducă o viața liniștita alături de familie , defapt nici nu știu dacă are o familie , în toți acești anii nu l-am văzut niciodată în prezența cuiva . E un lucru bun și pentru mine , să mă ocup doar de firmă și de nimic altceva , știu că niciodată nu as duce lipsa de banii , am strâns in acești ani cât pentru toată viața , acum cred că ar fi momentul să îmi sărbătoresc libertatea . Am nevoie de o băutură bună și o brunetă alături .
Mai am câteva străzi până ajung acasă și din reflex mă uit în oglinda retrovizoare . Două dube negre sunt în spatele meu . Mă gândesc că este doar în minte mea și retardați ăștia nu mă urmăresc pe mine așa că îmi văd de drum și mai trang din când în când cu ochiul să văd ce fac . Se apropie foarte mult de mașina mea și observ că nici măcar nu am numere de înmatriculare . Cred că e momentul să acționez , apăs butonul de sub volan care este conectat cu GPS -ul unui om de al meu de la pază și îi trimit un mesaj lui Derek , in timp ce accelerez și bag pe pilot automat pănă îmi caut pistolul și gloanțele prin torpedoul mașinii . Îl încerc ca să fiu sigur și pregătit de orice și accelerez mai mult . Duba din spate se mută pe contrasens încercând să ajungă paralel cu mine . Sunt depășit numeric cu mult și sper ca oamenii mei să ajungă mai repede pentru că oricât de bine m-as descurca intr-o bătaie , sunt sigur că sunt mai mulți in acele dube .
Trag în mașina de câteva ori până îmi sparg cauciucurile de pe partea dreaptă . Încerc să ripostez și eu trăgând in fiecare geam și în șofer , acesta murind pe loc dar nu știu dacă cei din spate au fost afectați într-un fel . Fiind atent la cealaltă dubă din spatele meu , intru cu mașina într-un stâlp . Piciorul mă doare foarte rău fiind prins într-un fier din care reușesc să îl scot cu greu . Privirea îmi joacă feste deoarece îmi fuge imaginea din fața ochilor . Îmi pun mână pe frunte și simt cum sângele mi se scurge pe tâmplă . Îmi iau pistolul și mitraliera de sub scaun . Opt persoane înarmate mă înconjoară . Unul singur contra a opt persoane . Perfect ! Acum ori niciodată .
Deschid ochii cu greu și văd tavanul alb . Analizez camera albă și realizez că sunt intr-o cameră de spital . Mirosul și sunetul aparatelor , mă înnebunesc . Niciodată nu le-am suportat . Încerc să mă ridic dar scot un răcnet de durere când simt durerea in tot corpul . Nu am control asupra picioarelor sau a mâinilor . Derek dă buzna în cameră și respiră ușurat când mă vede , punându-și teatral mâna in dreptul inimi .
-Doamne , trăiești ! normal că trăiesc dar nu știu ce dracu am pățit de am ajuns în falul asta, țin minte măcelul și după o umbra neagră îmi acoperă memoria .
-Normal că trăiesc , tâmpitule ! Cum dracu am ajuns aici ? știe foarte bine că nu suport să stau într-un spital .
- Nu știi cât mă bucur că trăiești , doctorii nu ți-au dat prea multe șanse .
-Cum am ajuns aici , te-am intrebat , cap sec ! Nu mă interesează părerea doctorilor .
- Te-am găsit lângă mașina , erai tăiat și împușcat dar nu știu cum ai reușit să omori atâtea persoane de unul singur . Respirai cu greu și nu îmi răspundeai , m-am panicat și te-am adus aici . încerc sa îmi aduc aminte fragmente din acea seară , știu când i-am împușcat și când am fost împușcat dar nu știu cum mi-am pierdut conștiința .
