Selin
Mă privesc în oglinda lungă până in pământ , crem , de minute bune și acum , că mă văd îmbrăcată în aceasta rochia albă , in care ar trebui să mă simt cea mai fericita și iubită femeie ; cevă mă face să nu plec prea curând din aceasta cameră .
Știu că toată lumea mă așteptă jos , pentru a-mi fi alături pe drumul spre fericire , dar nu pot să nu mă gândesc de ce lucruri nu puteau și altfel .
Îmi doream ca acea scrisoare să ajungă acolo unde trebuia și să-mi zăresc prin mulțime fericirea dar se pare ca nu voi avea acest privilegiu .
Cobor cu grijă scările încercând pe cât posibil ca trena sau voalul să nu mi se agațe în una din treptele casei . La parter aplauzele le aud ca un ecou in timpanele mele și încerc să le ofer un zâmbet adevărat oamenilor care astăzi îmi vor fi alături când voi spune marele " Da " în fața altarului .
Autorul
Toți cei prezenți la marele eveniment mimau fericirea perfect doar pentru a nu-i distruge ziua cea mare prietenei lor .
Lipsind figura paternă , Celal Duman era cel care îi oferise brațul pentru a o conduce la altar pe femeia ce astăzi parca era desprinsă din poveștile cu prinți și prințese .
Nu puteau trece cu vederea lacrimile din ochii bătrânului ce odata ajunși in fața biserici îi strânge mâna încurajator . Obosise și el să poarte masca omului dur ; mai ales că îl răpuneau la pământ amintirile când mai pășise încă odata în aceeași conjunctură .
Nicio secundă nu uitase zâmbetul plin de fericire al femeii care parcă grăbea pasul spre sufletul ei pereche ce o astepta emoționat în fața altarului . Atunci in comparație cu acum fericirea nu era falsă . Radiase prin fiecare por al oamenilor prezenți atunci .
Yassemin era pusă in primul rând alături de Annette , amandoua privind spre pașii celor doi care parca trăgeau de timp . Știa și ea motivul , era conștientă . Lacrimile parca nu i se mai opresc și nici nu se deranjează să le îndepărteze .
Acelea erau lacrimi de fericire dar și de tristețe ! Doar o mamă poate știi ..
Celal îi oferă mâna miresei , bărbatului ce și el parca avea lacrimi in ochii . Îl bătuse de două ori pe umăr și îi arătase pentru a doua oară privirea de tată protector .
Deși fără niciun grad de rudenie , Selin era ca și fiica lui . O iubea la fel de mult .
Își reia locul lângă soția lui și slujba de cununie începuse . Toți cei prezenți încercau să treacă cu vederea privirea miresei ce tot timpul privea spre ușa larg deschisă a biserici , cu gândul pe care toți îl știau .
Slujba se încheiase cu sărutul celor doi după jurămintele spuse din iubire și toți felicită tineri căsătoriți spunându-le ca se v-or revedea imediat la petrecerea de după data in cinstea lor .
Marea de oameni eliberează rând pe rând biserica și tineri căsătoriți rămân ultimi privindu-se in modul loc caracteristic ; ca la început.
Ce nu știau cei doi era faptul ca Selin nu fusese nicio clipa singura cu adevărat . Umbrele tot timpul apar la lăsarea întunericului . Uneori fericirea apărea târziu ..
***
Localul ales de cei doi devenise încet- încet , neîncăpător . După mult efort depus de cei doi , locul arătase mai bine ca oricând , peste tot fiind amprenta lor .
