Am plecat acum un an din Anglia , sătulă de certuri , țipete și uneori bătăi , doar pentru o viața mai bună undevă de infernul nimit casă . O perioadă am dormit intr-o camera până mi-am căutat ceva mai bun , nu speram la o vilă luxoasă , doar liniștea sufleteasca o căutam . Am muncit din greu de dimineața până seara să îmi pot strânge bani ,iar acum locuiesc într-un apartament modest , alături de o persoană minunată care a părut în viața mea fix când trebuia , raza mea de lunimă cum o tachinez mai mereu , Izabella sau Bella . Am întâlnit-o la facultate când în sfârșit strânsesem banii suficienți pentru a-mi permite să plătesc taxa pentru primul semestru , amândouă ne dorim să mergem mai departe pe avocatură . Lucrăm într-un restaurant , iar eu mai ofer meditații pentru bani în plus . Ne ajutăm reciproc cu bani , cheltuielile casei și mâncarea . Avem același caracter și un vis de împlinit .
Am ajuns lângă Bella și o aud oftând , era tristă . Am privit-o și mi-a zâmbit vag , așa face când vrea să ascundă ceva de mine , mințindu-mă că totul este ok . Ținem una la cealaltă foarte mult și probabil de aceea , am vrea să ascundem problemele una față de cealaltă , pentru a nu ne îngreuna și mai rău conștiința dar într-un final , tot ne spunem oful , una alteia .
- Vorbim acasă ? Am întrebat-o luând-o în brațe și ea la rândul ei și a încuviințat . Știe că nu sunt o persoană foarte sociabilă cum este ea , dar când este vorba de prietenia noastră , fac tot posibilul ca într-un sfârșit să rezolvam problemele împreună .
Mi-am luat carnețelul și am mers spre masa 12 . Acolo doua domnișoare blonde își făceau poze în toate modurile posibile , iar când mă văd , își lasă telefoanele pe masă și se uită pe meniu . Durează trei minute să îmi spună că doresc două cafele , nu credeam că blondele chiar sunt aeriene , dar se pare că m-am înșelat , cele două chiar sunt proaste . Revin cu comanda lor imediat și așez ceștile în fața fiecăreia .
- Stai puțin , știi cumva cine este acel bărbat ?
Îmi arată masa unor bărbați la costum ce observasem în trecere că se află aici de mult timp , discutând aprins despre ceva ce doar ei știu .
-Nu este treaba mea . Le spun fără interes și mă retrag un pas în spate .
- Oricum nu mă așteptăm ca una ca tine să îl cunoască pe faimosul Damon Koper. Îmi spune una dintre cele două blonde făcându-mi semn cu mâna în scârbă să plec . Niciodată nu am suportat genul acesta de oameni , dar cu timpul lucrând aici și cunoscând fel și fel de persoane am devenit imună la comportamentul lor de mahala .
- Cum spui tu. Am plecat de lângă masa lor și m-am dus la alta unde se afla o doamnă , undeva la vârsta a doua , foarte simpatică . Ora târzie și ținuta office mă duce cu gândul că abia ce a terminat job-ul și a venit aici . Scoate încet dintr-o mapă neagră câteva foi și le așează cu grijă pe masa de sticlă . Mă obserbă într-un târziu și își ridică privirea , lăsând la vedere un zâmbet frumos , conturat de rujul roșu aprins .
- Bună seara și bine ați venit , cu ce vă pot servi ?
- Un ceai fierbinte , draga mea . Aș bea un Gin dar anii și oboseala își spun cuvântul . Îmi spune râzând și îmi atinge ușor antebrațul , iar gestul ei îmi dă o stare familiară , ca atunci când bunicul te strânge în brațe . Notez comanda în micul meu carnețel și ceva din mine mă face să o privesc din nou , ea făcând același lucru .
