Capitol 50

4.1K 263 19
                                    





Crezi că dacă aș pleca din nou , s-ar schimba ceva ? Am făcut-o odată și tot în brațele tale m-am întors . Poate mai matură și stăpână pe situație dar tot la tine am venit . Acum dacă aș pleca , destinația finală este inima ta .

Îmi doresc să plec pentru o perioadă , dar știu că doar v-oi pierde timp . Timpul în care pot să îmi descopăr adevarata familie dar și persoanele dragi mie . Ce rost ar avea ?

Tot tu mi-ai spus că decizia îmi aparține . Dacă o să fiu sau nu un Albatros . Și nu , nu o să zbor deasupra lumii singură , aleg să rămân aici . În locul unde sunt , cu toate că nu îl mai simt de mult acasă . Aleg să rămân pentru mine , nu pentru noi .

Dar tu , bărbatul meu cu ochii cenuși .. Care este decizia ta finală , o să mă părăsești din nou ? Îmi vei dărâma cosmosul sau îmi vei fii alături .

Spui că mă iubești prin felul tău ciudat de a fii . O faci cu adevărat sau știi cum se simte iubirea în adevăratul sens al cuvântului ? Uneori am impresia că pentru tine reprezint trofeul cel mare , el sunt persoana care te tine în viața , dar dacă intr-o zi nu o să mai fiu ? Ce vei face arunci ?

Am trecut prin multe , împreuna sau separați și câte o să mai vină și din viitor , crezi că o să răzbim peste toate ? Cu minte lucidă și cu sufletul curat ?

Spui mereu că trecutul cumva te vrea înapoi , deși nu mi-o spui cu adevărat știu că te macină sufletele ființelor pe care tu le-ai omorât . Trebuie într-adevăr să fii orb să nu observi omul drept pe timp de zi și omul meschin , criminal și nedrept pe timp de noapte . Nu te condam , pentru că și eu am păcatele mele , dar mi-aș fii dorit să ai încrederea de a-mi spune adevarul în fața . Să știu că bărbatul pe care îl iubesc este cu adevărat sincer .

Păcatele se plătesc , Sarp ! Mai devreme sau mai târziu toți le plătim . Aceasta e lumea în care trăim .

Mi-am fi plăcut să ne cunoaștem în alte circumstanțe , poate iubirea noastră era cu adevărat pură ! Eu fiind o simplă fată din mulțime și tu un bun avocat și atât . Poate doar atunci eram cu adevărat noi și iubirea pe care ne-o purtăm se putea dezvolta frumos .


Închid micul caiet unde am început să îmi aștern gândurile pe care nu le pot rosti cu voce tare și mi-l așez în geanta unde hainele sunt încă pachetate. Voiam să mai scriu însă dimineața își face simțită prezența și bărbatul meu cu ochi cenușii se mișcă prin pat parcă căutând ceva . Posibil pe mine ..

- Nu ai dormit toată noaptea ! Vorbește dar încă nu își deschide ochii . Doar stă întins și cu o mână peste ochi .
- De unde știi ? Îl întreb râzând de imaginea din fața mea .
- Nu am dormit liniștit . Se consefează și se ridică într-un cot acum cu ochii ațintiți pe mine iar cealaltă mână îmi face semn să mă alătur lui .

Mă întind pe partea unde trebuia să dorm iar el îmi aruncă o privire urâtă ca mai apoi să își așeze capul pe abdomenul meu , cu brațele cuprinzându-mi spatele . Scot un mic chicot iar el mă strânge și mai mult . Îmi trec degetele prin parul tuns scurt și îl aud cum toarce precum o pisică .

Deși seara trecută discuția noastră nu a avut un final , am urcat amândoi în această camera ca doi oameni proaspeți căsătoriți . M-a purtat pe brațe exact ca o mireasă . Fusesem normali pentru câteva minute .
      

 I C E R D E R Where stories live. Discover now