Răspunsul lui mă uimește pentru a doua oară pe ziua de azi și găsisem și răspunsul la acea foaie . Numărul respectiv erau defapt zilele în care eu disparusem după un calcul rapid în mintea mea .
- Dacă știam acest răspuns , crezi că mă aflam aici , în acest moment ? Îmi revin din gânduri și rămân uimită de cuvintele mele atât de reci .
- Toți căutăm răspunsuri .. Sunt cuvintele aruncate spre mine când revine la birou și mă ignoră , concentrat asupra laptopului sau . Înainte , plecăm când primeam asta din partea lui , dar eu nu mai sunt femeia care merită ignoranță lui .
Îmi pun ambele palme într-un mod prea brutal , acesta privindu-mă surprins direct în ochii . Nu mai joc după regulile lui , iar acum eu o sa fiu cea ascultată .
- Prea puțin mă interesează căutarea ta , ți-am pus o întrebare iar tu îmi vei raspunde acum ! Nu am timp de pierdut cu prostii . Îi arunc la rândul meu cuvintele fix în fața , iar tot ce scot de la el este un zâmbet . Îi se părea amuzant să îmi provoace disconfort , adora să mă vadă nervoasă .
- Eu m-am ocupat . Se apropie prea mult de mine iar dacă as da acum înapoi i-as oferi unda verde la distrugerea mea , asa că mă țin pe poziții . Mă surprinzi , micuță Xena . Șoptește aproape de urechia mea și ia o șuvița de păr , învârtind-o de câteva ori .
- Termină cu prostiile astea ! Îi dau peste mână eliberându-mi părul din mâna lui . Acum stam amândoi drepți despărțiți de acel birou .
- A meritat lupta ?
- Ce tot indrugi acolo , omule ?
- Diavolul are multe fețe , ce văd acum in fața mea , este cea mai bună .
- Deja mă enervezi și nu îți dorești asta , acum vorbește odata !
- Vrei răspunsuri ?
- Logic !
- Ora 20 , in locul unde totul s-a terminat . Sunt ultimele cuvinte pana sa părăsească încăperea și să mă lase în ceață , vulnerabilă și plină de gânduri .
***
Ajung în noul apartament unde îl pot numi acasă și mă arunc copleșită de gânduri de canapea . În mintea mea , urlă doar vorbele lui și constat că acel bărbat macabru este un nebun cu acte in regulă dacă are impresia că v-oi calcă vreodată în acel loc , care a fost martor la suferinta meu ore in șir . Acel om îmi zdrobește sufletul și îl face firimituri după bunul lui plac , iar eu nu o să mai permit .
- Te privesc de atât timp încât am impresia că mă uit la un film mut cu grimasele fetei tale . Tresar speriată și o privesc pe femeie cu ochii negri cum așteaptă sprijinita de cadrul geamului să vorbesc . Oftez copleșită de toate gândurile mele și îi fac semn să se așeze lângă mine .
- Astăzi am fost la firmă . Este uimită de consefiunea mea și mă îndeamnă să continui . Am încercat să îi țin piept dar m-am lovit din nou de un zid .
- Ce s-a întâmplat mai exact ? Încep să îți relatez toate evenimentele din acestă dimineață și cu fiecare cuvânt spus de mine , ochii ei prind diferite trăiri . Unde se află acel loc ? Întreabă curioasă și observ că se gândește intens la ceva .
- Pe malul oceanului , acolo s-a terminat totul .. șoptesc jucându-mă cu lănțișorul care tot timpul m-a distras de lumea exterioara .
- Inelul .. Face semn spre bijuteria care atârna pe decolteul eu . Acolo ți l-a oferit ? Întreabă din nou curioasă iar eu incuviintez tacită . Uite , știu că nu o să îți placă ce îți voi sugera acum , dar eu spun să te duci . Mă face atentă când se ridică in picioare și face câteva mișcări prin cameră și oftează din tot sufletul când se îndreaptă spre geam din nou .
- De ce aș face asta ? Vorbesc în șoaptă urmărind-o îndeaproape .
- Annah , poate am dispărut din viața lui , și poate nu îl mai cunosc cu adevărat pe Sarp dar , acel inel , spune când îmi ia micuța bijuterie în palme , oftând din nou , doar el poate să îți spună , înțelegi ? Îmi explică apropiindu-se mai mult de mine .
