Evenimentele din seara trecută , mi-au lăsat un gust amar și o frică imprimată în inimă . Dacă rămâneam acasă toate acestea nu s-ar fii întâmplat niciodată și nu aș fii avut coșmaruri din nou . Când am ajuns acasă la el , nu îmi amintesc dar m-am trezit singură intr-o cameră mare , m-am speriat de negrul ce înconjura camera . În fața ochilor îl vedeam doar pe acel om cum încerca să mă atingă sau să mă sărute , eram un dezastru , nu aveam maturitatea necesară să trec cu brio peste acest eveniment . Nu știu cum am ajuns în acel colț cu el dar încheietura mea se înnegrise și mă blocasem , în fata mea se derulau doar bătăile de acasă , mi se redeschisese un capitol pe care crezusem că l-am închis . Iar în momentul când Damon și-a făcut apariția , am putut răsufla ușurată deși nici in el nu am incredere . Eram în siguranță alături de el , simteam asta și îmi pare foarte rău că a încasat un pumn pentru mine , e un necunoscut care s-a aruncat cu capul înainte pentru mine .
M-am ridicat din patul în care am fost pusă și am ieșit pe hol. Foarte multe uși erau în jurul meu , le-am încercat pe toate până am ajuns la ultima care era de un negru mat . Am deschis-o încet și l-am văzut pe Damon întins pe pat . Știu că nu este bine ceea ce fac sau cel puțin corect dar acum chiar nu pot dormi singură . Îmi este prea frică ! Dacă eram acasă o rugam pe Bella să doarmă lângă mine pentru că ea e singura care îmi stie viața cu adevărat . M-am asezat lângă el de parcă cineva mă împingea și după un dialog destul de aprins între noi , a făcut ceva ce m-a surprins . Mi-a oferit un loc lângă el . Când mi-am pus capul pe pieptul lui am simțit ceva nou , ceva ce cred că se numeste " acasă " să îi aud bătăile inimii a fost un calmant atât de bun încât am adormit imediat .
Dimineața după discuția cu el , m-am mai linistit . Credeam că voi ajunge exmatriculată și nevoită să mă întorc în Anglia la familia mea după toată nebunia de noaptea trecută . Acest gând îl pot considera mai mult un coșmar . Mi-am jurat că nu mă mai întorc acolo nici gând . Îmi e mult mai bine singură decât alături de ei , nu au știut să îmi fie părinți .
Am coborât încet scările căutându-l pe Damon dar era de negăsit . L-am strigat și apare de după două uși mari , cred că acolo era bucătăria . Nu îmi complic mintea cu reținutul camerelor pentru că este prima și ultimă dată când mai calc pe aici. Locul acesta nu este de mine și nicodata nu m-am gândit că poate cândva voi ajunge și eu intr-o casă așa . La 16 trebuie să ajung și la restaurant . În acesta seară am program prelungit , un domn își face ziua acolo și dorește să stea peste program .
- Te rog , pot să plec acasă ? Azi am o zi grea , trebuie să stau peste program . Nu știu de ce îmi tot cere explicații , nu o să facă niciodată parte din viața mea și nici eu din a lui . Nici măcar prieten nu vreau să îl numesc , este mult prea mult .
- De ce să stai peste program? Mă întreabă fără să mă privească , el fiind concentrat asupra lucrurilor împrăștiate pe masă .
- În această seară este ziua unui domn care a plătit în plus ca să stea peste program . Iar eu trebuie să rămân . Dar nu asta este important , chiar trebuie să plec .
- De ce trebuie să rămâi tocmai tu? Mă privește de această dată și parcă mă pierd în negura ochilor lui .
- Nu este treaba ta . Îi spun repede și îmi mult privirea pe ceașca de cafea .
