Bărbatul treaz în miez de noapte privea la femeia ce dormea liniștita în patul din mijlocul camerei . Era atât de inocentă , exact ca un înger .
Bărbatul însă se gândea că el fusese călăul ce-i tăiase aripile îngerului înaintea de a învăța să zboare , de a pluti pe norii raiului .
Știa că îi fusese greu in tot acest timp , noua ani de zile in care nu știuse nimic de ea au fost un chin , atât pentru el cât și pentru ea . Totuși parca era o viața de om in care sufletele lor aflate la mii de kilometri distanța , se țineau strânse în brațe .
- De ce nu dormi ? Întrebase ea cu ochii închiși .
- Te priveam ..
Femeia deschise ochii încet și zâmbise ridicându-se intr-o mână și se uita atentă la bărbatul pe jumătate dezbrăcat ce stătea pe fotoliu .
- Nu ești obosit ? Ai stat toată ziua cu , copiii .
- Nici nu vreau să mai simt oboseala , nu vreau să ratez niciun moment din tot ce mi se întâmpla acum .
- Îți e frică ? Întrebase ea , văzându-i ochii sticloși bărbatului . Greu vedeai imaginea asta la el , lacrimile erau o raritate .
- Sincer , da ! Mi-e frică sa nu fie totul un vis frumos , apoi să îmi dispară totul , să mă trezesc din nou pe patul acela din spital sau chiar in mijlocul luptei ..
- Vino aici , soldatule ! Vorbise ea din nou în spirit de glumă , făcându-i semn spre locul liber de lângă ea cu două bătăi pe suprafața saltelei .
Se așeză cu grijă de frică parcă să nu o deranjeze , și se așezase lângă ea băgându-și o mână sub pernă și privea pierdut tavanul .
- Ești așa distant cu mine .. soptise ea întoarsă cu totul spre ea .
- Nu vreau să te mai distrug încă odată , am făcut-o destul până acum ..
- Chiar te-ai schimbat , Sarp ! Însă hai să îți spun o scurtă poveste . Acum mulți ani de zile , o femeia a fost părăsită doar la trei luni de la nunta mult visata cu bărbatul mult iubit . Știi , au trecut prin atâtea încercări ale vieții încât ea a zis ca orice s-ar întâmpla , acel bărbat era legat pe viața în sufletul ei . Într-un timp , femeia se simțea rau , avea grețuri și amețeli iar in urma unui control aflase ca va aduce pe lume un copil . Nu își mai dorea nimic de la viața , doar sa știe că cel mic e sănătos .
Au urmat controale , prin care aflase că nu o să aibă un copil , ci doi . Timpul trecea și femeia întâmpina tot felul de probleme , ba își pierdea locul de munca , ba stătea cu zilele in spital , totul pentru ea era o povara grea de dus , dar nu trecea zi să nu spere ca intr-o zi , totul va fi bine și v-or fii toți .
S-a mutat singura într-un oraș și o casă noua , fără prietenii sau părinți . Timpul trecea și sarcina avansa bine .
La naștere doctorul ia spus ca are doi copii perfect sănătoși , însă medicul a întrebat cea mai grea propoziție pentru femeie . " Unde este tatăl ? "
Femeii ii scapase o lacrima in acel moment dar îi răspunsese . Soțul ei plecase in război să își apere țara dar mai ales sa își facă familia mândră .
- Nu-i nevoie să îmi spui , văd ca îți este greu .. vorbise el când îi șterse o lacrima din colțul ochiului stâng .
- Ascultă-mă pana la capăt .
Copii creșteau în fiecare zi , iar pentru ea nu conta oboseala cât sa își vadă Bebelușii bine .
Intr-o zi , la ușa ei a bătut un polițist ținând un băiețel in brațe . Ia explicat ce caută acel bărbat la ușa ei și apoi ia lăsat o scrisoare . In acea scrisoare mama copilului o ruga pe femeie să aibă grijă de fiul ei ca și cum ar fii mama lui . Femeia aceea ajunsese o aventura cu soțul ei din care rezultase un suflet nevinovat ce rămăsese al nimănui din cauza ca mama lui decedase având o boala incurabilă . Atunci ea rămăsese cu un roșcovan micuț și doi gemeni . A făcut toate demersurile și ea atunci avusese trei copiii legitimi in loc de doi . A ținut atât de mult la băiețelul mai mare pentru ca era o parte din soțul ei , chiar dacă ea nu-i dăduse viața .
