- Este vorba de o fată , nu-i așa ? De când așteptam momentul ăsta ! Trebuie să o cunosc .
- Nu este ce crezi tu , Margo . Doar va sta cu noi o perioada nedeterminata ca să spun așa . Va coborâ imediat . Poți sa pregatesti masa până vine ea ?
Îmi zâmbește mișelește și se întoarce la treaba ei . Încerc să ajung în curtea din spate unde am pachetul de țigări . Îmi las unul in fiecare loc unde știu ca pot fuma pentru ca in stadiul in care sunt acum mi-ar fi destul de greu să mă întorc după ele . Vremea e frumoasă , doar prea mult soare și uneori am impresia că sunt un om al întunericului , lumina mă deranjează . Mă sprijin de balustrada din fier și îmi privesc oamenii cum stau la fiecare colț al curții salutându-mă . Uneori mă pun în locul lor și nu mi-ar plăcea , sunt expuși la pericol apărându-mă pe mine și știu că fiecare are acasă o familie care îi așteaptă in fiecare seară sau dimineață .
- E un loc foarte frumos , acesta e locul tău ascuns de lume ? îi aud pașii apropiindu-se de mine și se așează paralel .
- Ii poți spune și așa . Nu prea vin prea des pe aici , acum am fost forțat de împrejurări .
O privesc câteva secunde până trag ultimul fum din țigara aruncând-o in scrumiera și observ că are părul ud . E inconstienta , poate răci chiar dacă soarele este pe cer și încălzește câte puțin pământul .
- Intră în casă , ai părul ud .
- Mai vreau să stau puțin , să mă bucur de vremea asta minunată . Dacă vrei , te poți duce .
- Atunci îți voi ține companie .
- Pot să îți pun o întrebare ? Vorbeste din senin și îi simt ochii ațintiți pe mine .
- Depinde ce întrebare , Melek . Nu îți pot garanta că vei primi și un răspuns . Niciodată nu pot garanta pentru nimic dacă are legătura cu mine , în schimb pentru o afacere mai mult ca sigur .
- După ce te vei recupera , ce vei face în legatură cu acei oameni ?
Ce voi face cu acei oameni ? O să îi omor , cum am spus și aseară . Asta este sigur doar că nu știu dacă asta trebuie să afle și ea . Trăiește în lumea ei plină de bunătate și iubire , oricum chiar dacă nu o spune prea des sau cu , cuvintele potrivite știu că mă consideră un nenorocit .
- E prea devreme pentru un răspuns sigur dar ți-am spus aseară ce se va întâmpla . Nu trebuie să te gândești la asta . Chiar nu ar trebui să își bată ea capul ca asta . Este strict treaba mea , dar nu pot evita gândul că și ea poate fi implicată în asta . A fost văzută in prezența mea de câteva ori .
- Vreau să ai grija . Nu poți intra la închisoare .
- Îți pasă de mine ? Credeam că mă urăști , ai spus-o de câteva ori și părea credibil .
- Iar devii enervant .
- Face parte din mine , credeam că ți-ai dat seama până acum că sunt defect .
- Încetează odata . Nu ți-am spus niciodată că ești defect și nici nu m-am gândit la asta , mă gândesc la mama ta care e o persoană minunată . A pierdut odata , nu îmi doresc să mai treacă odata prin asta .
De ce tocmai acum să o aducă în discuție pe sora mea !? Cu ce drept îmi spune ea mie asta ?
- Ascultă aici piticanie ! In viața ta să nu mai vorbești de ea , clar ? Nu ai niciun drept . Sora mea nu are ce caută prin gândurile tale proaste .
Strig la ea și nu mă pot controla când în privirea mea apare acea umbră . Ori plec acum , și nu risc să o lovesc ori rămân și o iau la bătaie deoarece corpul meu deja nu mă mai ascultă . Îmi simt vena de la tâmplă cum se umflă ușor și palmele mi se strâng în pumni . O văd , atât de speriată , tremurându-i maxilarul și câteva lacrimi in colțul ochiului . Devin din nou acel monstru
- Melek , pleacă acum din fața mea sau nu știu ce se va întâmpla .
Încerc să fac câțiva pași in față și să număr în gând până la zece cum ma învățat Maria pentru a mă calma dar nu funcționează deloc . Stă in același loc cu privirea ațintită spre mine iar mie îmi vine să merg spre ea și să-i întorc capul la spate . Mă întorc cu spatele spre ea și iau primul scaun care îmi apare in față aruncându-l în perete . Durerea din corp era nesemnificativa in comparație cu cea din suflet , nu am putut să o țin în viața ! Arunc lucrurile de pe masa și zbier când văd că nu mă pot calma . Vreau să mor ! Asta îmi doresc acum , să fiu cu ea . Să ne jucăm din nou împreuna și să fiu fratele mei mare care o protejează . Arunc și masa din lemn masiv care este destul de grea și îmi face ca rana de pe abdomen sa se deschidă din nou apărând o pată mare rosiatică . Zbier cât de tare pot și văd doar imaginea ei în fata ochilor , din nou și din nou acei ochi triști care mă seacă de puteri . Groapa aia nenorocită în care a fost aruncată , pământul ala murdar ce o acoperă . Distrug totul in calea mea și ceva din mine radiază de fericire . Mă simt atât de bine când durerea îmi acaparează tot corpul , sunt atât de aproape de ea .
Două brațe minuscule mă înconjoară ca o liană și un corp micuț se lipește de spatele meu .
- Iartă-mă Sarp , nu am vrut . Te rog nu îți mai face rău , mai bine răzbună-te pe mine .
Nu știu cum dar pot respira normal din nou . Numele meu rostit de ea , de vocea ei atât de slabă , mă calmează . Mă strânge mai tare în brațe și își aseară capul pe umărul meu , iar vederea mea revine la normal . Ce îmi face oare ? Dacă o răneam sau mai rău să o omor . Mă simt bine in poziția asta , cu ea asa aproape de mine și simt cum revin la normal . Unde e durerea mea ..
- Te rog , iartă-mă nu am vrut . Promit că niciodată nu voi mai vorbii .
- Mai spune-mi odată numele .
Rugămintea mea a sunat mai mult ca o șoaptă , nu mai am vlagă în mine și simt că voi ceda în orice moment . Nu știu de ce am rugat-o dar am nevoie de vocea ei , de ea să îmi rostească numele .
- Sarp , te rog . Poți să te întorci spre mine ?
De ce vrea să mă vadă asa ? Ochii înroșiți dar nu de la plâns pentru că nu o mai fac de mult timp dar totuși roși , cu venele proeminente și cu o fața de criminal , pentru că asta sunt , un om mort care ucide . N-am fost în stare de nimic , nici măcar de sora mea când a avut nevoie de mine . Vreau să o iau acum in brațe pe mică făptură care e agățată de mine dar știu ca as face mai mult rău decât bine .
- Sarp , te rog . Vorbește cu mine .
Brațele ei dispar din jurul meu și nu ii mai simt nici corpul aproape de mine și cred ca a plecat , dar nu ii aud pașii . Apare în fața mea și îi văd fața plânsă . Palmele micuțe ajung pe obrajii mei mângâindu-i și simt nevoia să îmi închid ochii pentru câteva secunde . Mâinile ei parcă sunt un tratament pentru mine , atât de fine parcă plutesc printre nori . Mă face să îmi relaxez tot corpul și durerea pune stăpânire pe mine , o simt ! Acum îmi simt adevărata durere .
- Nu sa întâmplat nimic , bine ? Tu ești perfect normal și ai avut doar un moment de rătăcire . Toată lumea are , dar tu ești un om normal .
De ce îmi vorbește atât de frumos , de ce mă mângâie acum . Îmi mângâie rănile sufletului acum și mă simt pentru câteva secunde un alt om .
- Iartă-mă !
Atât apuc să spun până un nor negru îmi acaparează privirea și pic ca un mort pe jos .
