Damon
Nu știam de dracu pot spune în acest moment . Atât de firavă în fața mea , pregătită să tipe , să se exteriorizeze .
Am alergat ca un nebun după ea . Nu voiam să pățească ceva , nu puteam trece peste asta . Era femeia mea , mai bine am eu toată durerea ei . Mai bine primesc gloanțe direct in inimă , dor mai puțin ca suferința ei .
Am fost călăul ei un an de zile . Am doborât-o psihic , iar acum vine bomba colosală . Nu din partea mea , ci din partea oamenilor pe care îi credea părinți , din partea femei pe care am crezut-o o simplă binefăcătoarea dar cel mai tare din partea omului pe care l-am crezut singur pe lume și omul care mi- fost ca un tată .
Maria mi-a spus că cei predestinați să fie împreuna nu o să aibă o cale ușoară , o să aibă atâtea obstacole dar totul se desfășoară în jurul lor .
Nu am crezut niciodată că mica făptură pe care am considerat-o mult timp un copil este acel ceva ce lipsea din viața mea . Femeia asta a fost acolo când eram nebun , trist , vesel , nervos . Mereu acolo să mă susțină . Eu în schimb nici dacă consultam cel mai bun oftalmolog la nivel mondial nu mă putea face să văd ce am în fața ochilor . Un mare orb și acela era Damon Koper . Sunt un prost atât de mare încât de prost ce sunt dacă s-ar face un concurs pentru cel mai prost om din lume aș lua locul doi de prost ce sunt . Am chinuit omul care m-a readus la viață .
Femeia brunetă care m-a schimbat , mi-a arătat cu propria ei ființa , speranța . Când mama mi-a oferit acel inel destinat Iubirii , știam că deținătoare este persoana cu cei mai frumoși și ciudați ochii din lume . Ea reprezenta in cel mai nefiresc mod , iubirea mea .
Am alungat-o de frică . Știam că sunt un terminat și nu meritam niciun gram de bunătate din partea ei . Distrugeam cel mai pur suflet întâlnit vreodată . O voiam departe de mine deși îmi plângeau rămășițele de inima pe care le mai am . Am intenționat de atâtea ori să plec spre Barcelona , să apar la ușa ei și să o rog să se întoarcă , dar nu puteam . Eu luasem decizia ca ea să plece , trebuia sa o respect .
Au fost cei mai grei ani din viața mea . Lucram pentru două persoane , țineam cu greu cele doua companii . Nu voiam ca cineva străin să stea in locul ei . Acel birou era templul meu , parfumul ei era peste tot in acea încăpere . Urmele ei erau încă prezente , pănă și dormitorul de la conac nu a mai fost deschis de atunci . Nu voiam sa îi pierd esența .
Am fost cu atâtea femei în acest timp , dar niciuna nu era Ea . Femeia care mă ridica spre cer doar cu privirea . Nu puteam niciodată să o compar cu una din acele femei care au încercat din răsputeri să îmi între in grați . Nu aveau cipul și numele unui înger venit din rai pentru un demon .
Las mașina de izbeliște in parcarea din fața pontonului si merg cu pași repezi spre locul unde s-a sfârșit și a început era lui Sarp . Puteam numi acest loc ca fiind locul nostru . Inima îmi tresaltă când ajung lângă ea . Urmele lacrimilor însă sunt prezente pe obrajii ei fini . Acum ochii îi sunt goi , nu mai are lacrimi de vărsat .
- Știai ? Mă întreabă într-un final și își trage cu putere nasul , un gest atât de copilăresc .
- Dacă știam , întâlnirea asta nu avea loc . Răspund simplu și o inconjor pe la spate intr-o îmbrățișare . Mereu am iubit parfumul ei .
- De ce ? Își întoarce capul și mă privește într-un mod ciudat . Ochii îi sunt goi și plini de durere .
- Mai bine rămâi cu impresia ca ei sunt părinții tăi , decât să realizezi că acele jeguri care ti-au distrus și maltratat copilaria nu sunt cu adevărat părinții tăi . Îi sărut fruntea și o strâng puternic la piept . Voiam sa îi iau eu durerea .
Ofertează și îmi îndepărtează mâinile . Face pași mici spre ocean și privește în larg gânditoare . Acum mai mult ca oricând mi-ar plăcea să îmi vorbească . Să îmi țipe în fața frustrările ei , nu să tacă . Mă macină gândurile ei .
