Bella
Sunt două zile și nicio schimbare . Prietena mea încă este pierdută printre așternuturile albe ale spitalului și nu dă niciun semn de viața . Îi cuprind mâna micuță în palmă și încerc pe cât posibil să nu plâng din nou . De când am găsit-o aproape moartă în casa acelui om fără inima m-am rugat continuu la Dumnezeu să nu mi-o ia și pe ea . Nu o pot pierde din nou . Aproape patru ani de zile am crezut că înebunesc de dorul ei . În acea perioada aveam atâta nevoie de ea . Eram supărată , debusolată , nu știam să gestionez situațiile . O voiam la naștere alături de mine , să îmi spună că sunt puternică , atunci când micuța mea a făcut primii pași , când a vorbit pentru prima data , o voiam prezentă la toatele evenimentele importante din viața mea . Acum două nopți m-a făcut să realizez motivul real pentru care a ales să plece fără niciun cuvint . Criminalul cu ochii morți a distrus-o iar in acea seară aproape o omorâse .
Când ajunsesem la conac , mai exact la etajul superior , toți trei am împietrit la imaginea ce se contura in fața noastră .
Melek a mea , era inconștientă pe terasă , nici nu i se mai simțea pulsul , iar acel nemernic lângă pat , luase o supra doza de medicamente încercând să se sinucidă . Știu că nu este drept dar îmi doream ca in acea zi să fi murit . Mi-a distrus prietena , are corpul plin de vânătăi iar gâtul o prins o nuanța movalie . O sugrumase !
Nici nu știu cum am ajuns la spital , dar știu că nu i-am eliberat mână nicio clipă . Voiam să îi preiau suferința . Mai bine mor eu decât să mai las sufletul ei pur în preajma acelui monstru din salonul alăturat .
- Vreau să îi văd din nou ochii . Șoptește Selin care am aflat că este defapt sora pe care toți o credeam moartă și asta i-a creat acea criza de nebunie . Am reușit să vorbim destul de mul in timpul pe care l-am petrecut in spital . I-am aflat povestea și toată ura pe care o aveam pentru ea s-a transformat in compasiune . Ea și micuța mea prietena au trecut prin clipe groaznice in trecut .
- Simt că înnebunesc , dacă in curând nu v-a deschide ochii . Oftez copleșită de toată situația și mă ridic spre pătuțul improvizat al micuței mele . Nu puteam să o las cu nimeni asa ca am ales sa o iau cu mine , Selin fiindu-mi de ajutor tot timpul cu ea . Reușise să îi între pe sub piele micuței . Acum fiind prietene bune . O învelesc mai bine și tresar speriată când pe ușă dă buzna femeia in vârstă care îi oferise prietenei mele firma ei . Era speriată și imediat ajunge lângă patul ei luându-i chipul in palme . Plângea și privea pierdută femeia ce se odihnea in pat .
- Iartă-mă , fata mea ! Bufnește într-un plans isteric și niciodată nu am văzut-o in această postură . Arată foarte afectată de tot ce se întâmplase .
Ne salută într-un târziu , cerându-și scuze pentru reacția ei impulsivă . Punea multe întrebări , era speriată .
- Pe mine mă scuzați , merg să văd ce face fratele meu . Selin dispare în spatele ușilor imense și rămânem doar noi patru .
- O să fie bine , nu-i așa ? Mă întreabă cu ochii rugători parca așteptând o minune .
- Melek e mult prea puternică , o cunosc mult prea bine . Zâmbesc spre femeia ce încă plânge pe scaun .
- Poți să îmi vorbește despre ea ?
- De ce vreți să știți ? Nimeni nu mi-a cerut până acum să vorbesc despre ea . Trecutul ei a rămas la mine și Derek .
- Vreau să știu prin ce a trecut copila mea cât timp am crezut că e moartă .
Mâinile îmi devin moi și picioarele gelatina când inteleg cu adevărat sensul cuvintelor ei .
Derek
Mă trântesc din nou pe scaun și astept din un semn . Un semn din partea bărbatului ce zace inconștient pe patul acestui spital nenorocit . În urmă cu două zile voia să se sinucidă cu un pumn de antipsihotice .
