Pașii lui băteau asfaltul cu putere ducându-l încă odată spre trecutul lui , mai exact spre casa lui .
Casa impunătoare ce se zărea cu greu printre brazii înalți îl făcuse pe bărbat să zâmbească nostalgic , abia atunci constatase că timpul trecuse pe lângă el când brazii cei lăsase fragili cu ani in urmă acum erau niște voinici .
Totul era exact la fel și parcă imaginea Ei îi dansa ca o fantasmă prin fața ochilor . Și-o amintea îmbrăcată intr-o rochie roșie cum îngrijea trandafiri sau cum stătea în unele dimineți în grădină așteptând răsăritul . Ea astepta răsăritul în fiecare zi , el o așteptase pe ea o viața întreagă .
Femeia ce îl ridicase la cer , unde dansau amândoi printre stele un vals înțeles doar de ei doi si tot odată era femeia pe care el , o scăpase din mână . Ea era pentru el cea mai strălucitoare stea de pe cer .
Voia să bată la ușă , poate acum casa lui aparținea altcuiva . Nu mai știa nimic de aceasta lume mai bine de noua ani . Nu știa nimic de Margo , poate se săturase și ea de atâta responsabilitate și lăsase totul baltă . Nu avea nimic de comentat , știa prea bine că el era singurul vinovat .
- Oh la dracu , de nu-i afurisitul care mi-a mâncat 9 ani din viața purtându-i de grijă ! Bărbatul tresari când auzi din neant o voce de femeie venind din spatele lui . Când se întoarse o văzu pe femeia în vârstă cărând câteva plase pline cu alimente spre poteca ce ducea la conac . Se grăbi să o ajute și fără să mai scoată un sunet intrară în casă . Aruncă o privire prin casa ce cândva îi era cămin și parcă nimic nu era schimbat .
- Lasă-mi plasele alea in bucătarie , afurisitule caci altfel mi se va strica carnea și după poți să-ți analizezi casa cât vrei ! Sparse încă odata liniștea femeia ce-l făcuse încă odata să zâmbească . Îi fusese dor de autoritatea ei .
Așezase pungile pe blatul mobilei de bucătarie și revenise din nou in camera de zi unde Margo îl aștepta cu brațele deschise . O strânsese in brațe și parcă un sentiment familiar îl încercase din nou . În sufletul lui încolțise din nou cuvântul " acasă ".
- Mă bucur atât de mult că trăiești băiete . Nici nu ai idee cum m-am simțit când am văzut știrile . Lacrimile îi acaparaseră ochii femeii dar nu voia sa-i de-a drumul . Știa că era o femeie puternică și poate și asta îl făcuse să o țină atâția ani lângă el .
- Îți mulțumesc , Margo !
- Pentru ce să-mi mulțumești , copile ? Întrebase ea nedumerită de cuvintele bărbatului .
- Pentru tot ce ai făcut pentru mine ! Pentru faptul că ai ținut casa intactă dar mai ales că ai rămas aici .
- Poate îmi spui ca mai pleci , caci altfel o să te articulez eu cu două palme să-ti scot fumurile de cap . În tonul vocii ei se regăsise teama . Teama de a nu-l pierde din nou pe voinicul ei .
- Nu , Margo ! Nu voi mai pleca , rămân .. Bărbatul spusese cuvintele cu greu , știa prea bine ce însemna ca el să rămână .
- Așa mă gândeam și eu , acum spune-mi ce s-a întâmplat . Parcă ești alt om , îți zâmbesc și ochii .
- Sunt alt om .. un om complet singur . Am pierdut tot , absolut tot .
- Ce sunt prostiile astea , băiete ? Nu ai pierdut nimic , casa asta este in continuare a ta .
- Nu vorbesc de casă aici , Margo ..
Femeia zâmbise când îl auzise și gândul îi fugise imediat la frumoasa care în trecut dăduse viața acelei case sobre . O așteptase in toți acești ani , să vină măcar odata pe acolo , și o vizită scurtă o bucura pe femeie , însă știa că odata cu prezența ei în acea casă, o răscoleau și amintirile cu ei doi , de aceea o înțelesese ..
- Băiete , ești mai câștigat decât ai crede vreodată . Ai ales femeia care ti-a păstrat amintirea vie atâția ani .
- Margo , să fim serioși .. Vorbise el după un oftat lung și închizându-și ochi pentru o clipă . Nu își mai dorea să fie mințit doar de dragul de a fi el bine , nu merita niciun gram de bunătate .
- Sunt foarte serioasă ! Știu ce fel de persoană am avut in aceasta casa , cum mai știu și faptul că dacă acum ai merge la ea , te-ar primi cu brațele deschise ca și cum te-ai întoarce după o zi grea de muncă .
- Nu merit asta , am pierdut atâția ani .. Ani în care o puteam face fericită , gândi el .
- Ce sunt tâmpeniile astea de îți ies pe gură ? Niciodată nu-i târziu dacă îți dorești cu adevărat ceva . Ascult-o pe bătrâna ta , sunt trecută prin viața .
- Știu , dar ..
- Nu există acest " dar " in iubire ! Ea este jumătatea care te completează pe tine , nu o mai lasă din mână acum .
- Crezi că este ușor ? Eu dacă aș fi in locul ei nici nu m-as putea privi in ochii .
- Totul este complicat in viața , tu doar trebuie să Simplifici lucrurile . Și nu uita un singur lucru , Tu nu ești ea , Damon .
