A trecut mult timp de când mă aflu aici și mă simt mai bine ca oricând . Aici se află libertatea mea ca om , nimeni nu îmi cere nimic , sunt doar eu și cu mine . Nu pot să spun că nu mi-e dor de Bella , am lăsat-o în urmă fără să apuc să îi dau vreo explicație , dacă o făceam riscam să mă întoarcă din drum . Mereu a avut o putere mare de convingere asupra mea . Oare acum e bine cu Derek , se inteleg atât de bine ca la început ? Doream să o sun , să îi aud vocea dar știam că după trebuia să îi dau explicații de care nu eram in stare in acel moment .
Fiecare apus de soare mă găsea în parc , alături de Selena . Vorbeam și rădeam atât de mult încât ajungeam acasă cu o durere de maxilar . Prezența ei îmi făcea atât de mult bine încât nu mă așteptam vreodată ca cineva să îmi readucă pe buze zâmbetul . Refuzam să mă plimb mai departe de acel parc , de frica oamenilor din jur , până intr-o zi , când la ușa mea se afla noua mea amică , îmbrăcată elegant și practic am fost târăta prin centrul Barcelonei . Totul era plin de viața aici , multe culori dansau prin fața mea și mă simțeam pierdută printre toți acei oameni care vedeau atâtea culori iar eu doar alb-negru .
- Hai să mergem la acea terasă , îmi indica vesela când ne apropiem de acel punct . E un loc mai retras unde puteai discuta in liniște .
După ce am comandat , priveam amândouă lumea din jurul nostru . Mă simteam stingheră printre ei . Erau un pericol pentru mine .
- Selena , de când ne-am cunoscut niciodată nu mi-ai spus , cu ce te ocupi ?
- Sunt psiholog . Spune zâmbind uitându-se la ceasul de la mână .
- Asta explică multe .. Spun în glumă și îi văd fața nebumerită . Am fost un experiment pentru tine .
- Nu fii prostuță ! Vorbește printre râsete și de tine de burtă . Niciodată nu aș face asta , îmi ești prea dragă , tot ce am vrut este să te readuc la viața .
- Care este povestea ta ? O întreb într-un final , îmi doream de prea mult timp să o cunosc cu adevărat .
- Crezi că ești pregătită să o auzi ?
- Tu ai stat lângă mine atâta timp , deși nu vorbeam . Cred că sunt pregătită .
- Atunci așteptată ca eu să fiu pregătită să ti-o spun .
După ce ne- a venit comanda am discutat despre diverse lucruri , unul fiind cum s-a gândit ea să devină psiholog . Vorbea cu atât pasiune despre profesia ei și cum se implica mereu în situațiile pacienților pentru a-i rezolva , și îmi aducea aminte de mine acum doi ani când incercam să excelez tot timpul . Uneori îmi este atât de dor de tribunal , de cazuri .
- Ai fost pe celălat continent până acum ?
- Nu . Îmi raspunde absentă
- Nu ți-ai dori ?
- Nu cred că aș fii bine primită acolo ..
- De ce spui asta ?
- Când o să fiu pregătită , o să îți spun .
O privesc atent și ceva din ea îmi aduce aminte de acel bărbat de pe celălat continent . Formă feței , atât de bine evidențiată , cu maxilarul proeminent , ochii aceia de un negru intens înconjurați de gene lungi și dese , iar parul ca abanosul mă face să îl văd doar pe el în fața mea acum . Oare în atâtea luni de când o cunosc nu am văzut această asemănare izbitoare ?
- Ce te-a atras spre această ramură ? Întreb și îi văd o schimbare bruscă de stare privind undeva în zare melancolică .
- Cineva mi-a spus acum mult timp că singura soluție să ies din întuneric sunt eu , propriul meu psiholog . Oftează și bea o gură din cafeaua ei , privindu-și atentă bijuteria de pe inelar . Mereu mi-ar dorit să aflu ce simbolizează pentru ea acel inel .
Analizez încă odata cuvintele ei și aud din nou de acel întuneric și din nou ajung cu gândul la el . Amândoi vorbesc de un întuneric . Îmi scot colierul de sub rochiță și iau un mână singurul obiect pe care mi l-a oferit cândva în trecut . Niciodată nu m-am despărțit de el , dar nici nu am avut tăria să îl port pe deget , voiam să îl știu cu mine dar să nu îl văd tot timpul .
- Annah , de unde ai acest inel ? Mă întreabă Selena surprinsă când îmi observă mica bijuterie în palmă .
- Cineva din trecut mi l-a oferit . Îi spun absentă când analizez cu atenție diamantul care strălucește în razele soarelui .
- Este inelul mamei mele . Exclamă uimită și lumea mea se da total peste cap .
- Selin !? Întreb când mă ridic deodată în picioare și scaunul pe care stăteam pică pe jos . Acum totul are logică ! Asemănarea dintre cei doi , cuvintele , gesturile , absolut totul . Dar cum este posibil , este moartă !
Mă privește panicată și se ridică și ea încercând să mă calmeze dar îi refuz atingearea . Simt cum tot aerul din plămâni dispare . Am un atac de panică . Toate aceste lucruri mult prea vizibile din jurul meu , totul mă sufocă ..
- Annah , o să îți explic totul ! Te rog așează-te și încearcă să te calmezi . Nu puteam să mă calmez , nu acum când karma își bate din nou joc de mine . Cum este posibil asa ceva . Persoana pe care el a crezut-o moartă atâția ani , persoana pentru care s-a învinovățit atâta timp este acum în fața mea , mai vie ca niciodată .
- Știai de la început cine sunt , nu-i așa ? O întreb când mă așez din nou la masă și încerc să respir normal .
- Nu Annah , cum ai putea să crezi asta !
- Nu știu ce să mai cred , înțelegi ! În tot acest timp familia ta , a suferit enorm pierderea și tu defapt ești vie , cum e posibil asa ceva ?
- Dacă m-ai asculta ai înțelege defapt tot ce se întâmpla !
- Cum pot să te mai ascult ?
- Te rog , doar fă-o ! Îi fac semn sa continue tot ce a început iar eu in acest timp să îmi eliberez mintea . S-a întâmplat acum mulți ani când mă întorceam acasa de la scoala , a fost înscenat un accident prin care eu trebuia sa fiu moartă . Tatăl meu avea mulți dușmani și cel care trebuia sa fie mort era fratele meu , Sarp , însă m-au luat pe mine .. Trage adânc aer in piept și încearcă să vorbească din nou . Te rog nu mă pune să îți explic acei ani in care am fost răpită pentru că nu aș fi in stare .. este mult prea dureros pentru mine . Însă intr-o zi , în camera unde eram ținută a apărut el . Bărbatul care mi-a salvat viața și sufletul . Datorită lui am scăpat din acel calvar , m-a educat și m-a făcut omul care sunt astăzi . Mi-a reparat sufletul Annah ..
- Ce s-a întâmplat cu acel bărbat ?
- Mi l-au luat și pe el ..
- Este mort ?
- Nu știu , dar a dispărut de ceva timp ..
- De ce nu te-ai întors la ai tai Selin ? Abia vorbesc și îmi simt lacrimile cum curg șiroaie pe obraji .
- Nu am putut .. ce aș putea să îi spun mamei după atâția ani in care m-a crezut moarta ?
- Adevarul , Selin ! Asta puteai să îi spui .. îi spun în șoaptă și îi iau mâinile în palmele mele .
- Îmi e greu , ar suferi mai mult sa stie prin ce am trecut . Iar Sarp , ar face crima de om la cum îl știu și nu îmi doresc și îi fac viața mai rea decât este .
- Nici nu știi de ce este în stare acel om pentru tine .. Îi răspund uitându-mă din nou la acel inel .
- Îl cunoști bine pe fratele meu ? Îmi pune aceasta întrebare senină și parcă așteaptă cu sufletul la gură răspunsul meu , dar acesta întârzie să apară .
Dacă îl cunosc ? Întrebarea asta are atâtea răspunsuri in capul meu . Credeam că începusem să îl cunosc , credeam că se schimbase , că în sfârșit vedea viața , dar nu era așa . Niciodată nu îl cunoscusem cu adevărat pe Damon Koper , omul care mă schimbase pe mine . Acel bărbat rece și bipolar , atât de dur cu el însuși și totuși protector cu oamenii din jurul lui . Nu știa ce înseamnă iubire , afecțiune , le trata cu indiferența de frică . Nu dorea ca cineva să îl cunoască cu adevărat pentru că atunci și-ar fi arătat adevarata față . Copilul din interiorul lui incapabil să se protejeze singur de sentimente și cel care s-a învinovățiți tot timpul de moartea surorii lui .
- Ai distrus acel om , Selin ..
