Selin
A trecut mult timp de când am dat piept cu trecutul . Sunt în același oraș cu fratele meu însă par mii de kilometri între noi . Nu am discutat deloc , din noaptea în care l-am revăzut . Știam că este prezent lângă mine , peste tot , dar se făcea nevăzut . Serile in care caută ușa camerei ei mă dureau . Trecea ca un străin pe lângă mine când deschideam ușa . Nicio privire nu îmi adresa . Dar mă mulțumeam cu faptul că era acolo .
Salut în grabă asistenta mea și mă închid în birou . Astăzi aveam de lucrat cu un copil minor cuprins de anxietate după ora 12 .
- Domnule , nu aveți voie ! Aud vocea Andrei din exterior și ușa se deschide brusc , pe ea făcându-și simțită prezenta , chiar fratele meu . Îi fac semn să elibereze cabinetul asistentei și rămân blocată pe bărbatul din fața mea . Nu știu cum să îi vorbesc sau ce să îi spun .
Se așează pe singurul fotoliu din camera și îi trece de câteva ori mâna prin par . Era stresat . Este un gest pe care bărbații îl fac atunci când nu știu ce să spună sau sunt cuprinși de gânduri . Gesturile și mimica erau primul capitol pe care îl învățasem în profesia mea .
- Cred că a venit momentul în care trebuie să avem o discuție . Rostește cuvintele cu atenție și se așează mai comod . Mă oglindeam perfect în acei ochii întunecați și descopăr în ei curiozitate .
- Despre ce vrei să discutăm ?
- Despre faptul că te-am crezut moartă atâția ani . M-am distrus crezând că nu am făcut suficient pentru a te apăra și tu apari în fața mea . Vie !
- O să îți explic tot , dar am rugămintea ca după să fii la fel de calm . Aprobă și îmi conferă posibilitatea de a vorbi .
Trag puternic aer în plămâni și încep să relatez pentru a doua oară chinui prin care am trecut . Îmi era greu să redeschid încă odata acel capitol , dar era familia mea și avea dreptul să afle tot ce s-a întâmplat cu mulți ani înainte . Fiecare cuvânt rostit provoca grimase pe chipul lui . Trăia cu mine fiecare emoție și mă abțineam din răsputeri să nu dau frâu liber lacrimilor . Erau momente grele , dar cel mai rău mă durea lipsa bărbatului meu . Acele clipe crunte nici nu se mai simt , însă lipsa lui mă seacă de vlagă .
- Nu pot să cred .. Se ridică de-o data in picioare și pășește prin camera ca un leu in cușcă . Selin , de ce dracu nu ai venit la mine de prima data ?
- Pentru că îmi eram frică , Sarp ! Tot ce am trăit in acea perioadă m-a făcut să nu am incredere in nimic .
- Sunt fratele tău , la dracu ! Tipă și tresar speriată de pe scaun . Nu trebuia să treci singură prin asta !
- Sarp , și tu ai trecut singur prin aceasta situație ..
- Eu sunt bărbat ! Pot rezista de o mie de ori mai bine , dar tu ești sora mea mai mică . Trebuia sa fiu acolo .. Se apropie câțiva pași și acum mai mult ca orice vreau să mă ascund în brațele protectoare ale fratelui meu . Și o face . Mă strânge puternic la piept , așa cum mi-am dorit de mult .
- Nu știi cât timp mi-am imaginat acest moment . Spun când rupem îmbrățisarea și ne privim . Acum mai mult ca niciodată ne vedeam din nou copii la sânul mamei . Crezi că am putea să o vizităm pe mama ?
- Aici o să fie o problemă ... Dacă eu am reacționat așa la vederea ta , ea nu știu dacă va rezista .
- Atunci o să avem nevoie de îngerul nostru păzitor . Am spus zâmbind cu gândul la femeia care ne-a schimbat viețile în bine . Pe chipul lui apare un zâmbet strâmb . Și că tot veni vorba da ea , te rog să îi fii alături în perioada ce va venii . O să aibă nevoie de tine .
- La ce te referi ? Întreabă curios
- O să vezi la momentul potrivit .
Nu puteam fii eu cea care vorbea acum despre ea și trecutul ei . Nu era datoria mea . Tot ce știam era că la aflarea vestii o să aibă nevoie de ajutorul nostru mai mult ca oricând . Eu și Bella vorbeam tot timpul despre ea și despre acel moment . Eram panicate de reacția ei .
