- Bună Bell .
Îmi dau ochelarii jos și o privesc stânjenită . Uimirea de pe chipul ei o face incapabila să spună ceva . Era speriată , bucuroasă , temătoare , dar reținută pe moment . Încă o cunosc destul de bine , chiar dacă a trecut mult timp și nu îi ia mult până să se arunce pe mine sugrumându-mă cu îmbrățisarea ei . Poate că a rămas aceeași copilă de acum trei ani . Îmi scap ochelarii și geantă pe jos pentru ai răspunde la îmbrățișare , și o strâng atât de tare încât abia acum simt dorul cu adevărat . Sentimentul puternic care îmi da fiori acum , cu ea în brațele mele .
Îmi simt umărul ud și realizez că Bella plânge de zor pe umărul meu . Poate aș plânge și eu acum dar nu mai pot . Îi iau fața în mâinile mele și îi sterg cu grijă lacrimile . Ochii ei lucesc atât de mult acum , de parcă au prins viață .
- Nu pot să cred că ești chiar tu ! Doamne , ești în fața mea . Nu știi câtă nevoie am avut de tine .
Ultima propoziție a fost un reproș dar nu o condamn . Are tot dreptul să mă urască și să se comporte cum vrea cu mine . Pentru că deși ne-am promis că nimic nu ne va despărți vreodată , eu am fost prima care a ales sa plece fără să lase ceva în urmă .
- Știu , Bell ! Și regret amarnic decizia mea acum , dar din păcate nu mai pot da timpul înapoi .
- Te rog , spune-mi că nu mai pleci . Am nevoie de tine . Vorbele ei parcă mă implorau și simt cum inima din nou se spulberă .
- Annah , s-a întors ! Nu știu pentru cât timp . Îi răspund analizând-o în amănunt , nu se schimbase mai deloc . Încă era acea femeie fatală .
Intrăm în casă și totul este așa cum mi-am amintit . Până și poza cu noi două în prima zi de facultate este la locul ei . Amândouă cu speranța unui nou viitor în ochii .
- Melek , mami vino aici ! Trebuie să își prezint pe cineva .
Până să realizez că Bella nu mi se adresează mie , de după colț apare o Bell în miniatură . Realizez cine este doar atunci când îi spune stâlcit -Mami - prietenei mele . Mă apropii ușor de micuța balerină și o iau în brațe , aceasta punându-și imediat mânuțele mici în jurul meu .
- Melek , ea este matușa ta , Melek . Ea este prințesa din acele povesti . Vorbele Bellei mă lovesc puternic în moalele capului și o stare de amețeala se așterne peste mine când constat că îngerul cu ochi albaștri din brațele mele se numeste Melek .
O privesc pentru o secunda pe Bella , mută de uimire și zâmbetul ei pana la urechi îmi confirmă că totul este real , și aceasta fetița care este copia ei la înfățișare , chiar îmi poartă numele .
- Am vrut să te am mereu lângă mine , așa că i-am dat numele tău .
Sunt atât de concentrată pe cea mică încât o aud pe Bell ca un ecou in capul meu . Îi ating ușor părul moale ca al spicelor de grâu , aceasta chicotind , aveam un mic bibelou în fața mea și nu știam ce aș putea spune sau cum să mă comport cu ea . Prietena mea , își numise pruncul după mine , iar eu ca o fricoasă doar am fugit fără să realizez cât de mult tine aceasta femeie la mine .
- Ești atât de minunată . Spun în șoaptă încă privind-o atent , acest mic suflet din brațele mele se năpustește asupra mea și îmi oferă un pupic pe obraz , paralizându-mă pe loc .
- Mami , zâna din poveste ! Exclamă bătând voioasă din palme . Cuvintele ei stâlcite sunt cele mai frumoase sunete auzite vreodată . In câteva minute mă îndrăgostisem iremediabil de acest copil .
