Sunt în același loc , parcă mă întorc în timp , acum zece ani . Într-un cimintir infect și detestam acest loc pentru că tatăl meu ajunsese aici mult prea devreme , iar acum ea . Micuța mea surioară își găsise sfârșitul fără voia ei , fiindcă o mașina îi provocase moartea . L-am căutat mult timp pe acel monstru , dar nu am găsit nimic , parcă se evaporase de pe pământ . Am renunțat la ajutorul poliție după un an când îmi spuseseră că nu mai ține de ei , am căutat singur mai multe piste dar toate erau eronate și am intrat în multe probleme doar pentru a găsii ucigașul surorii mele.
În ziua înmormântării , eram lângă mama care se prăpădea și ea ușor , la acea vreme nu ne permiteam nici să avem casa noastră , locuiam toți trei într-un mic apartament , cu chirie , dar eram toți și cel mai important era faptul că eram fericiți . La 16 ani și nu îmi doream nimic altceva , doar să fiu cineva în viață și să fiu respectat și acum am realizat și această dorință , după atâția ani .
Îi ating poza prăfuită și zâmbesc , pentru prima dată în nouă ani , zâmbesc din nou . Tot ce am realizat , a fost datorită ei . M-a ambiționat situația în care am fost pus , și acum sunt directorul unei companii foarte cunoscute din Los Angeles , orașul îngerilor negri , cum obișnuiesc să îi spun când îmi aminteam cât rău exista în lume . Am părăsit Turcia pentru America dar nu regret , aici înnebuneam să știu că sunt legat de mâini și de picioare .
Merg spre mașina neagră , părăsind cimitirul , iar șoferul îmi deschide ușa fără să mă privească . Nu accept să vorbesc cu persoane necunoscute , nu sunt sociabil sau nu mai vreau să fiu , iar din acest motiv persoanele păstrează o oarecare distanță de mine . Singurătatea este singurul lucru de care sunt dependent până la refuz , nu mă pot adapta unui grup de persoane .
Mașina se oprește în fața aeroportului , mama a ținut morțiș să mă însoțească și să își ia la revedere așa cum se cuvine , dar am refuzat . Vreau să o știu în siguranță în locul ei mult iubit . I-am cumpărat o vilă la câțiva kilometrii de centrul Istanbul-ului , un loc frumos , cu o grădină mare , exact cum visa când era tânără , când totul era la stadiul de dorință pentru că nu aveam banii suficienți să îi îndeplinesc dorința.
Mi-am luat bagajul , și domnul de la pază făcând la fel , un om de încredere , i-am analizat profilul mult timp ca să îmi dau seama că Ibrahim , omul cu trei copii acasă , este loial și își dorește ce este mai bun pentru familia lui . M-am așezat pe locul indicat de stewardesă , verificând ultimele mesaje primite , de la Derek sau angajații firmei , cei care în ultimul timp mă dezamăgesc constant .
În casă totul era rece , exact așa cum lăsasem la plecare . Nu îmi plac musafirii , și nici persoanele neinvitate , casa mea nu este un hotel in care lumea vine și pleacă după bunul plac , este doar locul meu în care îmi înec amarul zi de zi . Telefonul îmi sună neîncetat și mă gândesc serios să ignor acea persoana , dar fără rezultat pentru că avocatul meu nu prinde ideea de a mă lăsa in pace .
- Koper !
- În sfârșit răspunzi la telefon . Trebuie să discutăm ceva , față în față ! Tonul vocii lui mă indispune , uneori simt că primesc ordine din partea lui și nici nu realizează că vorbește cu șeful lui .
- Este urgent ? Îl întreb într-un final , încercând să trec cu calm peste vocea lui impunătoare .
- Da , așa că în 20 de minute trebuie să fii în clubul tău , primul separeu . Și revine la același ton , nervii întinzându-mi-se la maxim .
- Nu primesc ordine de la tine ! I-am închis telefonul și l-am aruncat pe măsuță de cafea din colț , aruncându-mă pe canapea . Pe Derek de când îl știu , m-a făcut să îmi crească dorința de a-i oferi câțiva pumni până e conștient de gradele dintre noi . Are și momentele lui de luciditate , dar foarte rare , atunci când realizează că sunt cel care trebuie să îl tragă la răspundere și nu invers .
Într-un final m-am decis , cu greu , să merg . Am oprit mașina în fața clubului , îi arunc cheile băiatului care se ocupă cu parcarea , iar acesta îmi zâmbește , putea să aibă un viitor mai bun dar în schimb el se mulțumește cu puțin , când îi citisem dosarul , aflasem că absolvise o facultate destul de bună din oraș , cu note bune , dar aici se terminase perioada lui de glorie , in fața unui club . În schimb oamenii mei de la pază, cei doi bărbați care păzesc ușa din exterior , au fost împinși de nevoi să presteze pentru acest serviciu . În fiecare noapte se găsesc proști care mai de care făcând scandal sau luându-se la bătaie . Întotdeauna sunt acolo pentru a aplana situația , de pildă , Josh are acum un ochi vânăt și la tâmplă un mic bandaj , David are buza spartă și ambele mâini bandajate . Când mă văd , mă privesc cu greu răpuși de oboseală , dar totuși îmi zâmbesc . Știu că acasă sunt așteptați de familii numeroase , mai ales David , cu patru copii , fiecare dintre ei fiind acum la o scoala bună sau o facultate , în schimb Josh își divinizează singura fată în vârstă de doisprezece ani , și fiecare conversatie purtată cu el , aduce într-un fel sau altul la fetița și soția lui .
În interior muzică răsună din fiecare boxă amplasată strategic , singur m-am ocupat de tot ce înseamnă tehnic , dar și de playlist . Barmanul , Ash mă salută ca de fiecare dată , este un băiat bun și muncitor dar prost câteodată , știu că are nevoie de banii pentru aș plăti facultatea și chiria , uneori dând pe sub mână prafuri pentru a face câțiva banii in plus , și mereu este tras la răspundere pentru faptele sale , mai ales când este sesizată poliția iar eu dau cu subsemnatul de fiecare dată , însă știind situația de acasă , nu îl pot lăsa fără loc de muncă , cel puțin nu intenționez asta prea curând . Luminile colorate din tavan , te amețesc de cap dar asta e și ideea pentru a face clientul să consume cât mai multă băutură . Urc scările și analizez fiecare persoana din lateral , observându-mi și oamenii de la pază îmbrăcați în civil prin mulțime pentru a evita conflictele sau chiar abuzurile . Ajuns la masa mea în văd pe Derek stând relaxat cu picioarele întinse pe masa de sticlă , care a costat o avere , mai exact cu un mână un pahar de tărie , Wiskey , fiind și băutura lui preferată pe lângă bere , iar în cealaltă telefonul mobil .
- În sfârșit , Koper ! Ce ți-a luat atât de mult ?conștientizez că tonul lui acuzator și poruncitor se datorează aburilor de alcool ajunși la creier , până și privirea o are de alcoolist .
- Ce vrei ? Sunt obosit și nu am chef de prostiile tale . Îi spun când vreau să mă întorc spre scări , nu știu ce aș putea discuta cu el , eventual pumnul meu să vorbească pentru mine că m-a pus pe drum iar eu îl găsesc aici în stare de ebrietate .
- Ia un loc aici și ascultă-mă cu atenție . Ce îți voi spune acum e foarte important . Vorbește când își lasă telefonul și paharul pe masă .
Mă așez lângă el , la o distanță rezonabilă de acesta , îmi dau geaca neagră jos și o pun pe spătarul canapelei . Apăs pe telecomanda din perete și aștept să își facă apariția una din chelnerițe și îi fac semn lui Derek să aștepte puțin poate așa îi mai trece efectul băuturii . Într-un final apare și Magda cu băutura mea , și știu sigur că nu le-am impus o ținută anume , doar să fie ceva alb în parte de sus dar nu mă așteptăm să văd așa ceva din partea unei angajate . Avea o fusta atât de scurtă încât păre a fi ceva din lenjeria intimă , nicidecum o fustă și în partea de sus avea un top care îi lăsă talia la vedere și bustul generos care ar impresiona toți bărbații mai puțin pe mine . O analizez puțin să fiu sigur că văd bine ce se desfășoară în fața mea și îi spun .
