M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită 2

Capitolul 0

Dacă uram ceva la rutină, uram faptul că, de fiecare dată când mă afundam într-un program repetitiv, monoton, aveam timp suficient să mă gândesc.

Învățasem deja că toate gândurile mele o luau razna când rămâneam singură, dar acum, după atâta timp în care Hades, pur și simplu, dispăruse, era îngrozitor.

Gândeam prea mult — Seth avea obiceiul să-mi spună asta la fel de repetitiv ca tot ce făceam eu în ultima vreme. Avea dreptate, dar nimic din toate lucrurile care se întâmplaseră nu puteau fi controlate, cel puțin, nu de mine, iar mie nu-mi rămânea decât să le iau ca atare și să încerc să mă resemnez.

Oricât de tare ar fi durut.

— Știu că doare, micuțo, îmi spusese șatenul, într-una din numeroasele nopți pe care le petrecerea la mine în apartament.

Spre bucuria mea, rămânea mai des la mine decât stătea la el.

— Ce să doară, Seth? îl intrebasem, sperând să nu pornească încă o discuție despre blondul pe care nu-l mai văzusem de mult timp, prea mult pentru tot dorul pe care i-l purtam, prea mult pentru toată iubirea care mă făcea să tresar de fiecare dată când îi auzeam numele sau când credeam că îl zăresc pe undeva, pe stradă.

Dar nu era aici. Nu era nicăieri în viața mea și eu mă topeam de dor.

— Să știi că e cu Brianna, că nu e aici, cu tine, așa cum ți-ai fi dorit, a continuat Seth, făcându-mă să oftez și să mă desprind din brațele lui.

Avea dreptate. Durea. Durea al dracului de tare și nu credeam că avea să se oprească vreodată.

— Mereu vorbim despre asta, nu te plictisești niciodată? am mormăit, ridicându-mă în fund, ca mai apoi să-mi strâng genunchii la piept și să oftez din nou.

De ce nu putea să dispară, din mintea și sufletul meu, de pe suprafața Pământului? De ce nu puteam să trăiesc fără el?

— Nu poți să fugi, copilule, nici de ceea ce simți, nici de cât de tare doare, nici de discuția asta. Sunt aici, micuțo, să te ascult și să te ajut, în felul meu, a murmurat el, împletindu-și degetele cu ale mele.

Cum să mă ajuți tu, Seth, când eu îl iubesc pe el? Cum să mă ajuți când până și tu îmi amintești de el?

Tot ce însemni tu are legatură cu el, uriașule, de când ne-am întâlnit și până acum, tot de el ești legat.

— Știu, Seth, știu, eu doar... îl iubesc, îl iubesc foarte mult și doar... îmi lipsește, atât, serios, i-am spus, privindu-l în ochi.

— Știu, copilule.

Chiar știa. Era singurul care înțelegea și bănuiam că trebuia să-i mulțumesc Thanei pentru tot ce aveam eu cu Seth.

— Mă bucur că e fericit, cu ea, mă bucur că cineva la care ține atât de mult s-a întors în viața lui și că îi face atât de bine, am șoptit, ascunzându-mă la pieptul lui, încă o dată.

Chiar mă bucur pentru tine, Hades, sper că știi asta.

– E fericit, copilule, chiar este, mi-a vorbit, încet, în ureche, strângăndu-mă în brațe.

Știu, Seth. E mai fericit decât a fost vreodată lângă mine.

Poate că Seth nu era blondul la care țineam nebunește de mult, poate că nu era primul la care mă gândeam târziu, în mijlocul nopții, dar îl iubeam.

Îl iubeam, pentru că-mi fusese ancoră în momentele în care nici nu mai știam ce însemna, de fapt, "stabilitate", îmi fusese colac de salvare când simțeam că mă înec odată pentru totdeauna: Seth mă salvase, de mine însămi și de toți demonii mei, mă iubise în cele mai jalnice momentele ale mele și nu evitase niciodată să-mi arate asta, să-mi spună și să-mi demonstreze că era aici, pentru mine, cu mine, la bine, în al nouălea cer, și la rău, pe fundul iadului.

Încă eram surprinsă de cât de mult putea să mă iubească Seth Miller.

— Știi, copilule, a șoptit șatenul, făcându-mă să-l privesc încă o dată, când ești așa pe gânduri, arați ca o stea.

— Ca o stea, uriașule? l-am întrebat, pe jumătate râzând, deși inima îmi tresărise în piept când îl auzisem.

Cum puteam eu să semăn cu ceva așa de frumos?

— Da, micuțo, strălucești, a continuat, iar eu am roșit, ascunzându-mă și mai bine la pieptul lui.

Uneori, Seth, să știi că am impresia că vorbești despre altcineva, nu despre mine, la cât de frumos o faci.

Mi-am lipit scurt buzele de gâtul lui și i-am putut simți zâmbetul. Mâna mea s-a strecurat în părul lui și întreg corpul i s-a relaxat sub atingerea mea, iar eu am continuat să mă joc în suvitele lui șatene și să-l sărut din când în când pe gât, ușor, ca și cum m-aș fi temut să nu-l sparg.

Era minunat, iar eu eram, într-adevăr, norocoasă, fiind acum lângă el.

— Să știi că te iubesc, a șoptit, ca un copil, luându-mi fața în palme.

— De ce, Seth? l-am întrebat, la fel de încet, fără să-mi iau ochii de la el și mâna din părul lui.

Cum de mai poți să mă iubești când m-ai văzut cu tot dezastrul pe care-l port după mine?

— Nu pot să-ți explic tot ce simt eu, copilule, știu că ai înțelege, dar jur că nu pot să o pun în cuvinte. Te iubesc, pur și simplu, micuțo, mă faci fericit.

Aveam un scop, acum — fericirea lui.

Am zâmbit larg.

— Și tu mă faci fericită, Seth, mă ții în picioare, mă ajuți enorm, să știi, eu... nu cred că o să pot vreodată să-ți mulțumesc suficient pentru toate astea.

Chiar n-aș putea.

— Nici nu trebuie, copilul meu, a vorbit, răgușit, mângâindu-mi obrazul.

Îți sunt datoare de o mie de ori, Seth.

— Te iubesc, i-am spus, zâmbind, înainte să mă ascund din nou în brațele sale și să-mi dau voie să adorm.

Seth reușea să facă miracole și să alunge toți demonii care îi urlau numele blondului care dispăruse, din nou, din viața mea.

Nu știam prea bine unde se adăpostise de ochii ziariștilor care ar fi dat orice pentru o frântură din viața unui Malfoy, dar nu mai reușisem să-l văd nici măcar în paginile Profetului Zilei.

Oricum ar fi fost viața lui cu Brianna, era ținută departe de ochii celor mult prea curioși, așa ca mine.

Voiam doar să-l văd, să pot să-l privesc în ochi și să-i zâmbesc, să-i arăt cât de mult mă bucur pentru fericirea pe care o simte acum, să-i simt parfumul și să-mi permit, măcar pentru o secundă, să mai cred încă o dată că mă iubește — pe mine, nu pe Brianna.

Voiam doar să-l văd, cât să mă înec în furtuna ochilor lui, să-mi trec degetele prin părul lui blond și să-i spun cât de mult îl iubesc.

Voiam doar să-l văd — și nu doar în vise.

La dracu, îmi lipsea prea mult!

Bun venit în "Infern, Haos și Furtună" — sau doar volumul doi din cartea asta nebună! Urmează... o aventură!