M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită 2

Capitolul 51

Zece.

Inspir adânc pentru a zecea oară și pulsul mi se întoarce la normal treptat, iar ceața din fața ochilor mei se ridică și ea, odată ce atacul de anxietate e îndepărtat.

Nu-mi pot aminti al câtelea e pe săptămâna asta, dar nici nu mă chinui prea mult să mai țin cont de număr.

L-am controlat. Nu sunt leșinată pe podea. E tot ce contează.

Îmi trec mâna prin păr și mă întind înapoi în pat. Am rămas fără vlagă și aș încerca să adorm din nou, dacă n-aș ști că m-aș trezi iar plină de frici și cu inima în gât.

Nu mai vreau coșmaruri.

De fapt, nu mai vreau nimic.

Telefonul îmi sună din nou, de pe noptieră, și mă chinui să mă întind după el.

Seth.

Resping apelul și las lacrimile să-mi curgă pe obraji. Nu vreau să vorbesc cu el.

Nu vreau să vorbesc cu nimeni, dar trebuie să mă chinui să mă ridic din pat și să mă îmbrac, ținându-mă de pereți ca să nu cad din picioare, și să merg la editură.

Abel se întoarce din nou în mintea mea imediat ce Apar pe o straduță lăturalnică și înghit în sec.

Nu vreau să mă mai atingă vreodată.

Intru pe ușa editurii și știu că arăt oribil, dar să dea dracu dacă îmi pasă.

— Evelyn, hei, o aud pe Idalia strigându-mă și îmi strâng pumnii, cât măresc pasul.

Nu vreau să vorbesc.

Mă prinde din urmă și mă trezesc holbându-mă la părul ei roșcat cât turuie. Nu aud nimic din ce spune, pentru că tot ce pot să fac e să mă gândesc la mama și la Lily și la cum au murit, iar eu n-am putut face nimic, dar sunt nevoită să mă trezesc la realitate când îmi spune numele din nou.

— Deci, vii cu noi?

Unde?

Știi ce? Nu contează.

— Nu pot, spun, fără să-i mai dau vreo explicație și mă duc direct în birou, fără să mai salut pe nimeni.

Mă trântesc pe scaun și, pentru următoarele ore, citesc manuscrise, verific ultimele romane pe care le vom publica și îmi țin telefonul pe silențios, pentru că jur că dacă mai văd o dată numele lui Seth pe ecran o să izbucnesc in plâns încă o dată. Editura e ultimul loc pentru așa ceva.

Cadunt intră pe ușă de fiecare dată când Winston îmi mai aduce câte un dosar pe care trebuie să îl verific și se vede că Brianna lipsește. Am rămas fără secretară, dar nu pot să spun că-mi pare rău.

Îmi trec mâna prin păr pentru a nu știu câta oară pe ziua de azi și mă întorc în amintiri.

Imaginea lui Seth povestindu-mi ce au pus ei doi la cale mă bântuie în fiecare noapte și nu cred c-o să-l pot ierta vreodată pentru ce a făcut.

Nu pe deplin, oricum.

Nu are nicio scuză și nu-mi pot imagina prin ce a trecut Hades în tot acest timp.

Bărbatul cu ochi de furtună nu a știut nimic despre tatăl lui, în tot acest timp, și nu pot să nu mă gândesc că și Draco trebuie să fi suferit după moartea mamei.

Pentru două luni și jumătate, Hades a trăit într-o minciună continuă și, chiar dacă amândoi am fost mințiți, sunt sigură că ce i s-a întâmplat lui e mult mai rău.