M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită 2

Capitolul IV

             "Să fiu a ta este, probabil, cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată, dincolo de toată suferința pe care mi-o produc de una singură când îmi amintesc că tu n-ai fost și nu ești niciodată al meu, doar al meu, așa cum sunt eu a ta, doar a ta.

             Îmi amintesc, să știi, fiecare sărut pe gâtul meu, fiecare privire cu adevărat intimă, de atunci când eram doar noi, lipsiți de haine și de simțul realității, mi te amintesc pe tine, deasupra mea, dominându-mă, de fiecare dată, îmi aduc aminte de mine, de momentul în care am uitat de orice și de oricine și am decis că vreau, cu totul, să fiu a ta.

             Trebuia doar să mă săruți și totul dispărea în jurul nostru, în jurul meu — eram doar noi, doar tu, privindu-mă, doar eu, admirându-te ca pe un zeu, din postura unei muritoare nesemnificative.

             Tu ești idolul de piatră la care mă închin, ochii tăi aduc furtuna și buzele tale produc haos."

            Partea cea mai bună la cartea pe care n-o mai lăsam din mână era că majoritatea fragmentelor puteau foarte bine să fie oricând despre mine și ea, blonda care-mi dăduse lumea peste cap în cel mai frumos mod posibil.

              Și eu îmi aminteam — țineam minte cum mă chemase într-o seară la ea acasă, spunându-mi că rămăsese singură și că părinții ei erau plecați pentru câteva zile, deci, era momentul perfect să fim doar noi, să ne comportăm ca și cum n-ar mai fi fost nimeni altcineva pe Pământ.

Adolescentul din mine era încântat peste măsură. "Sunt singură acasă" însemna, pentru hormonii mei agitați, că o să facem sex și mi-a trebuit tot controlul din lume ca să mă abțin din a face vreun gest necugetat.

Oricât de mult mi-aș fi dorit să fac sex cu iubita mea, trebuia să am răbdare, întotdeauna. Nu puteam și nici nu voiam să forțez lucrurile și să o pierd.

De altfel, "sunt singură acasă" însemna, pentru partea din mine de la brâu în sus, că nu avea cine să ne mai întrerupă și, deci, aveam să-mi permit să fiu cu 1% mai relaxat. Tatăl ei nu mai avea cum să mă omoare dacă nu era acasă.

           Imaginația mă purtase imediat pe alte meleaguri. Abia așteptam să mă trezesc lângă ea, de parcă am fi locuit împreună, ca acum — de atunci am știut că diminețile cu ea aveau să fie una dintre părțile mele preferate ale zilei (urmate de prânz, seară și, desigur, nopțile cu ea, nu neapărat în această ordine).

            Venisem doar cu ea în gând, ca întotdeauna: aproape alergasem pe străzi ca să ajung mai repede, mă mințisem singur că era necesar să mă grăbesc după autobuz — începusem să mă strâmb când florăreasa preferase să-mi pună întrebări în loc să-mi dea odată trandafirii.

Eram nerăbdător, îi duceam dorul și orice clipă fără ea putea fi foarte ușor considerată irosită, pierdută degeaba.

De fiecare dată când ne despărțeam, chiar și pentru câteva ore, revederile erau la fel de dorite, pentru mine. Fiecare secundă departe de ea era o agonie constantă, iar eu ajunsesem să-mi organizez viața în funcție de prezența ei.

          Mă atrăgea, eram (și sunt) nebun după ea, dar nici măcar nu-ndrăzneam să deschid subiectul care acum era la ordinea zilei — și a nopții.

Eram dispus s-o aștept orișicât de mult și-ar fi dorit s-o aștept înainte să facem sex: îmi era iubită și fericire, nu aveam nevoie de asta ca să o simt a mea, în aceeași măsură în care eram și eu al ei.

            Și, totuși, când mi-a deschis ușa, purtându-și halatul de baie, n-am putut să nu simt dorința nebunească de a arunca totul pe podea și de a o săruta, cel puțin.

Hormonii din mine urlau, iar pantalonii deja deveniseră mai strâmți decât puteam suporta.

        — Bună, i-am spus, răgușit, întinzându-i trandafirii înainte să-mi dreg vocea și să-mi mut privirea înapoi la ochii ei.

Nu fi un bădăran, nu te mai holba.

        — Mulțumesc, a răspuns, zâmbind, fără să-mi întoarcă salutul, ca mai apoi să mă tragă de mână înăuntru și să mă sărute chiar ea, în timp ce împingea ușa cu piciorul.

Din acel moment, totul și-a pierdut firul logic.

           Nu-mi amintesc nici când am ajuns în dormitorul ei, nici când tricoul meu a căzut pe podea, lângă pantaloni, nu țin minte toate detaliile astea. Nu îmi păsa.

  Îmi amintesc, însă, săruturile ei apăsate, mâinile ei în părul meu, corpul ei lipit de al meu, felul în care mă invita la mai mult, la ceva care-mi bântuia doar cele mai neortodoxe vise și visuri.

O doream din tot sufletul și speram doar că și ea vrea asta la fel de mult ca mine.

        — Fii al meu, mi-a șoptit, în ureche, înainte să facă un pas înapoi ca să mă privească în ochi cât îmi așeza mâinile pe cordonul halatului ei, rugându-mă din priviri să-l desfac.

Doamne, de când așteptam să-l dau jos!

        — Sunt, i-am răspuns, în șoaptă, deschizând nesigur halatul care-mi părea mai ceva ca porțile ferecate ale Raiului care, deodată, nu mai era oprit.

           S-o văd goală, în fața mea, atunci, a fost la fel de intrigant ca acum — o adoram și o ador până la nebunie!

Era înnebunitor de frumoasă. Nu avea termen de comparație și picioarele mi se înmuiaseră deja. Teama înflorise în inima mea și mă obligam să nu o iau la fugă. Lipsa mea de experiență nu putea fi nicidecum ceva bun, iar eu voiam că ea să fie fericită.

Dacă nu reușeam s-o fac fericită? Dacă făceam ceva greșit?

       — Nu am mai făcut asta, i-am mărturisit, jenat de-a dreptul, sperând, totuși, că ea trecea prin aceeași situație.

Voiam să-i fiu primul și ea să-mi fie prima.

       — E în regulă, m-a liniștit, lăsând halatul să cadă și el pe podea, lângă toate celelalte haine.

Ea mai făcuse asta înainte și teama a fost treptat înlocuită de o dorință nebunească de a-l depăși pe cel pe care nu-l cunoșteam, cel mai probabil, dar cu care eram într-o competiție.

Voiam să fiu cel mai bun din viața ei.

— Sunt a ta, acum, nu plec nicăieri, a continuat, înainte să mă sărute încet, apoi apăsat, ajungând amândoi în patul care avea să rămână mereu amintire a primei nopți petrecute împreună — eu fusesem al ei, dintotdeauna, iar ea era a mea și asta mă făcea cel mai fericit om de pe Pământ.

            Amintirea primei nopți petrecute împreună îmi umpluse inima de o bucurie copilărească, dar respirația mi se accelerase de la sine, odată ce imaginea blondei mele preferate, purtând doar un zâmbet șiret, reapăruse în mintea mea.

Iubito, grăbește-te, o să înnebunesc.

Prima partidă de sex intre un el și o ea — cine sunt cei doi?