M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită 2

Capitolul 8

         M-am trezit în pat, deși ultimul lucru pe care mi-l aminteam era canapeaua din sufragerie, cu Seth lipit de mine, strângându-mă la piept.

         Durerea de cap care venea la pachet cu fiecare zi în care decideam că încă un pahar peste cele deja golite nu era niciodată prea rău m-a ținut în pat câteva minute în plus, dar șatenul care băuse cot la cot cu mine de ziua lui era hotărât să mă convingă că trebuie să merg la editură, până la urmă.

         Și chiar trebuia, dar să-mi bag picioarele dacă aveam vreun chef.

De ce naiba băusem în mijlocul săptămânii?

     — Bună dimineața, copilule, a spus, zâmbitor ca întotdeauna, intrând în dormitor cu o tavă pe care erau așezate mai multe bunătăți decât meritam.

     — Neața, am murmurat, ridicându-mă în fund ca să-mi arunc privirea spre clătitele care arătau aproape mai bine decât băiatul din fața mea.

          Entuziasmul meu — sau mai bine zis, lipsa lui — l-a făcut să râdă și să se așeze lângă mine pe pat, punându-mi tava în brațe, înainte să își lipească buzele de obrazul meu.

       — Iar mă răsfeți, am spus, zâmbind, luând o căpșună de pe farfurie, ca mai apoi s-o mușc și să-i dau lui jumătatea rămasă.

       — Plăcerea mea, a răspuns, intrându-mi în joc, astfel încât următoarele minute ni le-am petrecut mâncând căpșuni împreună, zâmbind și râzând unul de celălalt.

           Era drăguț. Se simțeau drăguț toate astea, toate gesturile lui și eu eram relaxată în preajma sa.

       — Te duc eu la editură azi, m-a anunțat zâmbitor, iar eu doar am aprobat scurt din cap, înainte să mă ridic din pat și să-mi dau seama că eram doar în sutien și lenjerie.

           Fir-ar!

           Am roșit din cap până în picioare, dar Seth doar a râs, acoperindu-și ochii cu mâna.

      — Nu mă uit, promit, știu că e prima dată când te văd așa, a zis, râzând, iar eu m-am așezat deasupra lui, gâdilându-l, cât el râdea din ce în mai tare.

         Nu era deloc prima oară.

         Mâinile lui mi-au cuprins talia cu precizie și înainte să-mi dau seama eram sub el, ațintită de privirea lui pătrunzătoare. Mi-am mușcat buza, dar zâmbetul a rămas la locul lui, chiar dacă el se uita foarte serios la mine.

  Doar ne jucam. 

         Nu?

     — O să întârzii, copilule, așa că îți aleg eu hainele și tu te ridici din pat, leneșă mică ce ești, a hotărât, apoi m-a mușcat de gât, făcându-mă să râd.

         Dacă ar fi făcut asta într-un alt context, poate n-aș fi râs. Poate aș fi... nu, Evelyn, încetează.

Doamne, numai la prostii îți merge mintea aia!

     — Bine, bine, am zis, încă râzând, încercând să ignor senzația care mă făcea să mă înfior în preajma lui Seth.

        Până m-am îmbrăcat eu în rochia aleasă de el, sub privirile lui atente și concentrate, au trecut minute bune, dar șatenul n-a părut să observe.

       Puteam să întârzii puțintel, oricum, Winston nu avea să se supere.

       Am plecat de mână, coborând scările ca un cuplu extrem de fericit — încetezi odată?