M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită 2

Capitolul 67

     Respiră, Evelyn!

     Ce naiba, te comporți ca ultima virgină!

     Vecinul meu de hotel e al naibii de sexy!

     Cât noroc să am?!

     Pentru ora în care nu sunt în stare nici măcar să aleg cu ce să mă îmbrac, nu pot să mă gândesc la nimic altceva în afară de ochii lui verzi.

     Și ce mai ochi...

     Nici măcar nu s-a uitat la corpul tău, aveai halatul ăla desfăcut aproape până jos și nu l-a interesat.

     Da, are maniere.

     Sau doar nu e interesat.

     Sau arăți ca naiba.

     Asta nu e adevărat.

     Nu?

     Mă așez în fața oglinzii și încep să mă analizez. Cearcănele au mai dispărut, într-adevăr, și am impresia că de când am ajuns în New York, am reușit să mănânc suficient — așa cum ar fi trebuit să fac mereu.

     Cupele sutienului sunt strânse în jurul sânilor mei și mă holbez câteva secunde la ei. Nu arată bine?

     De ce nu s-a uitat?

     Oh, Doamne! Încetează!

     Te-a invitat la cină, nu?

     Da, m-a invitat.

     Atunci nu mai dramatiza atât și îmbracă-te! O să întârzii!

     Ies din baie, mă uit o singură clipă la ceas și deja mă panichez: mai am 20 de minute până la 7 și eu habar nu am ce ar trebui să port!

     Nu e momentul să visez cu gura căscată, dar am pierdut timp prețios gândind, în loc să mă pregătesc. Încrederea mea în oameni și, mai ales, în bărbați, s-a scufundat mai ceva ca Titanicul, iar eu știu prea bine că, în spatele fiecărei aparențe, poate să fie ceva putred — ceva de care nu am nevoie.

     Mai mult ca sigur, nu e nici pe departe o întâlnire. Cineva care arăta atât de bine e imposibil să nu aibă deja o relație. A fost doar amabil, plictisit de New York — nu așa a spus?

     Nu e cazul să-mi fac speranțe inutil, dar trebuie să arăt bine oricum: pentru orice eventualitate.

      Speranțe că ce?

     Doar nu-ți imaginezi că el o să se îndrăgostească de tine, nu?

     Ar fi absurd.

     Mi-a ajuns iubirea consumatoare cu Hades, nu mai vreau alta: încă o trăiesc, singură, de nebună, dar între mine și el nu e nimic și nu am niciun motiv pentru care să mă gândesc la el acum.

     Mereu te gândești la el.

     Ce-ar zice blondul despre Ochi Verzi?

     I-ar plăcea cum m-am îmbrăcat?

     Nu i-ar păsa! Te preferă fără haine, oricum.

     Îmi așez mai bine rochia înflorată pe care doar ce-am scos-o din geamantan — impulsivă ca întotdeauna, mă privesc în oglindă, aranjându-mi o ultimă dată părul și, când telefonul meu arată ora 7 seara, singurul lucru pe care îl mai aud e o bătaie în ușă.