M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită 2

Capitolul XIX

        După lansarea cărții lui Evelyn, a trebuit neapărat să-mi rezerv câteva ore bune pentru citit. Era savuroasă, de la început până la final, și n-am putut s-o las din mână până când n-am terminat-o.

        Aș fi vrut s-o recitesc, totuși, ca să reușesc să pun cap la cap toate lucrurile pe care le aflasem la finalul romanului, să citesc dintr-o altă perspectivă, dar nunta mea se apropia cu pași mari, mari de tot, iar eu a trebuit să probez costume, pantofi, cămăși și cravate, să merg cu Brianna să-și caute pantofi, dă verificăm sala de restaurant, ornamentele, decorațiunile, să degustăm mâncarea, să alegem tortul, să așezam invitații la masă, măcar în mare — așa că romanul a rămas pe noptieră, de unul singur.

        La finalul zilei eram obosiți amândoi și adormeam aproape instantaneu: după sex, evident. 

         Cu o zi înainte de nuntă, Brianna a fost nevoită să dea o fugă până la editură, așa că mi-am permis ca, în timpul liber pe care îl aveam, să scriu.

         O scrisoare.

         Cui? Nu prea știam exact. Speram că Universul ascultă sau, dacă nu, că măcar citește.

         Mă căsătoresc. Viața mea începe să capete sens și nu cred c-am fost vreodată mai fericit ca acum. Brianna mă face să zâmbesc în fiecare zi și sunt norocos că o am. Știu că mama e fericită pentru mine. Tata va veni și el mâine. Prezența lui mă face sa mă simt inconfortabil, încă nu reușesc să îl identific în mintea mea.

        Cum e posibil să nu am nicio amintire cu el? E tatăl meu, chiar a fost așa de absent din viața mea?

        Oftez.

        Totul e pregătit. Mâine, la ora asta, o să fiu deja căsătorit și Brianna o să fie, oficial, doamna Malfoy. Nu-mi pot imagina fericirea pe care o voi trăi mâine. Sunt gata să-mi petrec o eternitate cu iubirea vieții mele și nu-mi doresc nimic altceva. Dacă sunt lângă ea, totul e bine.

         Îmi voi arăta fericirea în fata tuturor. Vreau să știe cu toții că Scorpius Malfoy și-a găsit jumătatea. De mâine încolo, începe eternitatea.
 
        Ușa de la intrare se aude și mă ridic ca să-mi întâmpin iubita. Foaia rămâne pe birou, lângă stiloul pe care abia am apucat să-l închid, în graba mea spre Brianna.

   — Bună, iubito, îi spun, zâmbitor, dar privirea ei nu seamănă deloc cu fericirea din ochii mei.

        Mă incrunt și îmi trec mâna prin păr.

   — Trebuie să vorbim, îmi vorbește, pe tonul ăla care prevestește ceva rău, iar eu o iau de mână și o conduc în sufragerie, unde o așez lângă mine pe canapea.

        Nu-mi place aă o văd așa.

   — Ce s-a întâmplat, iubito?

        Își mușcă buza de jos și lacrimile îi inundă ochii. Nu, nu, nu...

   — Iubito, nu, te rog, șoptesc, strângând-o la pieptul meu. O să rezolvăm totul, bine? Orice ar fi, împreună trecem prin toate.

        Lacrimile îi curg din ce în ce mai tare și o strâng cu toată puterea mea înainte să se liniștească. Își șterge lacrimile și se îndepărtează de mine. Nu-mi place deloc privirea ei.

        Ce s-a întâmplat așa rău, iubito?

   — Scorpius, te iubesc, șoptește și îi zâmbesc cu tot sufletul.