M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită 2

Capitolul 62

  Să recapitulăm.

Editura din New York e condusă de Reyna Williams, o femeie pe cât de frumoasă, pe atât de rea.

E scriitoare, iar romanele ei au ajuns rapid pe lista celor mai vândute cărți din Statele Unite ale Americii, ba chiar au rămas acolo o bună perioadă de timp.

Într-un univers paralel, m-aș fi raportat la ea ca la un model demn de urmat — dar, dincolo de succesul ei, trebuie să mă port ca și cum ar fi doar un om obișnuit: până la urmă, tocurile pe care le poartă de parcă ar fi parte din ea n-o pot ridica chiar deasupra tuturor.

     Nu?

Romanele ei sunt psihologice, majoritatea, cu elemente din mitologie — greacă, română sau egipteană, dar a scris și o serie de volume de eseistică în care se dă mare că a auzit de oameni ca Sartre sau Kirkegaard, ba chiar i-a citit și își permite să-i contrazică.

     E o femeie al naibii de inteligentă.

     Necăsătorită, dar implicată într-o serie de evenimente care promovează viața sănătoasă de cuplu, multă terapie bazată pe muzică și uleiuri esențiale, dar și o comunicare excepțională cu o groază de firme care îi oferă produse lună de lună doar ca să le facă reclamă.

     Practic, femeie asta e un geniu pe stiletto.

     Arată demențial, e râvnită de 91% din populația de bărbați a Americii — pentru că restul de 9 procente sunt oficial homosexuali, are un coeficient de inteligență peste medie — sigur că până și informația asta a ajuns în presă —, a absolvit MIT, are un master în Compoziție și Literatură și o teză de doctorat pe tema "Relația omului cu sinele interior" din care a trebuit să citesc vreo 10 pagini ca să mă conving că e o tâmpenie.

     E extraordinară, în general, dar noi două nu suntem deloc pe aceeași lungime de undă, iar eu sunt obligată s-o pup în fund ca s-o conving să-și lege editura de a lui Winston printr-un contract.

     Am aflat toate astea doar căutându-i numele pe Google și, recunosc, probabil când o să ajung în fața ei o să cad din picioare la cât de frumoasă e.

     E genul de femeie pe care mi-aș dori-o în pat la orice oră din zi și din noapte: corp absolut superb, minte strălucită și atitudine cât cuprinde. Cumva, prin zâmbetul arogant și siguranța de sine pe care o afișează peste tot, îmi aduce aminte de Hades.

     În ochii lui n-am văzut niciodată nesiguranță. 

     Reyna Williams face yoga de trei ori pe săptămână, pillates de două și aleargă în fiecare dimineață prin Central Park — sau cel puțin acolo au surprins-o paparazzi în ultimele șase luni, la 6:30.

     E multifuncțională, vegană și are un stil de viață atât de organizat că nu-mi pot imagina cum reușește să se împartă între toate activitățile pe care le are în program și să mai și scrie carti pe deasupra.

     Pe vremuri, eu și mama obișnuiam să avem discuții care se întindeau pe ore în șir: despre femei independente, tiparele pe care ni le impune societatea, masculinitate toxică. Roșcata ai cărei ochi i-am moștenit mi-a explicat ce înseamnă feminismul de când aveam 6 ani și de atunci am avut un nume pentru atitudinea care ne fusese insuflată, dar sunt sigură că ar fi crezut că tot ce face Reyna Williams în lume e doar de dragul aparențelor — și că, cel mai probabil, e nefericită.

     Sunt lucruri mai importante decât munca, scumpo: familia, prietenii, tu însăți. Nu trebuie să uiți niciodată să trăiești. Mereu spunea asta. Probabil și pentru că tata pusese deja de mult timp munca înaintea familiei. Spera să nu-i urmăm exemplul.