M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită 2

Capitolul 17

        În dimineața următoare, Seth părea să se simtă mai bine, acum că avea toate rănile închise, gata să se vindece de la sine și să lase în urma lor cicatrici care să nu-i permită să uite niciodată ce i se întâmplase.

        Din vina mea.

   — Copilule, a șoptit, răgușit, când a deschis ochii doar ca să dea de mine, lipită de el, pregătită să-i dau orice ar fi avut nevoie.

   — Sunt aici, i-am spus instantaneu, mângâindu-i obrazul.

       A schițat un zâmbet blând, iar eu puteam să jur că avea dureri la fiecare mișcare, după cât de încordat era.

  — Cum te simți?

       Vorbeam în șoaptă, de parcă eram înconjurați de o magie care nu avea nimic din vrăjile care făcuseră atâta rău în lumea noastră.

       În lumea mea.

       Sau poate eram doar prea obosiți ca să vorbim mai tare de-atât.

  — Sunt bine, copilule, a răspuns și am zâmbit, așa cum făceam de fiecare dată când (mă) mințea.

        Cu mâna pe obrazul lui, am trasat cu încetinitorul conturul buzelor sale, ușor întredeschise, mușcate de o mie de ori și, acum, uscate.

        Inima mea a sărit o bătaie la gândul că aș putea să-mi lipesc buzele de ale lui, doar pentru câteva secunde, cât să văd cum se simt.

        Ar fi așa rău dacă l-aș săruta?

   — Nu știi cine a fost? am întrebat, urcând cu privirea înapoi asupra ochilor lui.

        Îl pusesem în pericol doar prin simplul fapt că eram prieteni. Nu puteam risca mai mult de atât — nu acum.

    — Nu, a început, trecându-și cu greutate mâna prin păr.

        Fiecare mișcare era pentru el un chin, o amintire a rănilor adânci pe care le purta pe piept.

        Trebuia să mă îndepărtez de el.

   — Fața lui era înconjurată de fum, nu știu, Evelyn, a continuat, răgușit, facandu-mă să mă incrunt.

        Ce fel de vrajă era aceea?

    — E un fel de magie pe care nu l-am mai văzut până acum, mi-a mărturisit, dându-mi o șuviță de păr după ureche, chiar dacă mișcarea în sine l-a făcut să se strâmbe puțin, de durere.

    — Avea ceva distinctiv? Un tatuaj, orice, Seth — trebuie să-l găsesc.

       Corpul i s-a încordat brusc și ochii i-au scăpărat amenințător.

   — Nu, Evelyn, nu trebuie, a vorbit, clar și răspicat, pe un ton pe care nu-l mai auzisem până acum.

       Seth era speriat de oricine i-ar fi făcut rău și asta nu era deloc o priveliște plăcută — mai ales când era totul din vina mea.

   — Seth, oricine ar fi fost bărbatul ăsta, ți-a făcut rău. Mi-a omorât mama și sora, Seth, nu pot să-l las să scape cu toate astea. Nu pot, îți jur!

        Eram gata să fac orice ca să mă răzbun.

    — Evelyn, a oftat Seth. Răzbunarea asta nu va repara nimic. Nu le va aduce înapoi, oricât de mult îți dorești să se întoarcă.