M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită 2

Capitolul 66

     N-am mai dormit așa bine de săptămâni întregi.

     Cui ar trebui să mulțumesc?

     Saltelei de sub mine care se simte ca un nor?

     Camerei de hotel care miroase a vanilie?

     New York-ului în sine, că mă ține departe de dramele mele?

     Mult spus. Tu ești dramatică oriunde-ai fi.

    Când mă trezesc a doua zi, la etajul 9 al unui hotel de vis, sunt gata să mut și munții din loc — după ce beau o cafea, desigur.

     Mă îmbrac în prima pereche de blugi pe care o scot din geamantan și într-un tricou pe care scrie cu litere îngroșate "ready to sleep": sunt destul de sigură că ar trebui să fie o pijama, dar îmi place prea mult ca să nu-l port la micul dejun.

     Urc în lift, număr etajele pe măsură ce le cobor și traversez holul lung care duce direct în sala de mese. Privesc în jur imediat, încercând să găsesc sursa mirosului de clătite care inundă întreaga încăpere. Amintirile mă lovesc una după alta și mă chinui să mă desprind de ele cât merg spre teancul de farfurii care mă așteaptă.

— Nimeni nu mănâncă clătite cu unt de arahide, Debesis.
— Nimeni în afară de mine, Ve.

     Mirosul delicios îmi invadează simțurile și îmi umplu farfuria cu o porție de clătite americane pe care știu c-o să le devorez rapid: sigur nu-s la fel de bune ca cele făcute de mama sau de Seth, dar...

     Rahat!

     Fără amintiri, Evelyn!

     Ești în New York, lasă dramele puțin.

     N-am fost niciodată în America și de trei zile încoace n-am savurat nici măcar 1% din ce înseamnă acest continent. Viața aici pare foarte diferită de cea de la Londra, totul are o altă aură și am auzit multe despre New York, dar abia aștept să le verific de una singură.

     Nu știu, poate când nu stai într-un oraș în care plouă aproape zilnic, totul e mai frumos.

     Ăsta se presupune că e tărâmul tuturor posibilităților și, chiar dacă formularea aduce mai mult a basm decât a realitate, nu sunt deloc puține cazurile celor care au dat de succes când au traversat oceanul și au lăsat totul în spate pentru o bucățică de continent american.

     Îmi beau cafeaua în liniște, fără să-mi iau ochii de la fereastra uriașă lângă care m-am așezat. A nins suficient, pentru ca toți copacii sunt îmbrăcați în alb acum, dar oamenii nu par deranjați de asta. E abia zece dimineața, dar străzile sunt pline de trecători care se grăbesc cine știe unde. Se apropie Crăciunul, deci presupun că vor să facă ultimele cumpărături.

     E Ajunul mâine, până la urmă.

     Zâmbesc în colțul buzelor și las în spate masa de două persoane de lângă fereastră, urcând înapoi în cameră. Îmi deschid laptopul și dau un search rapid în căutarea cele mai bune locuri de vizitat în New York. N-am primit încă niciun răspuns din partea editurii Reynei Williams, așa că azi o să îmi permit să scot mănușile și fularul din geamantan și o s-o iau la pas pe străzile newyorkeze — nu de alta, dar dacă stau în apartament toată ziua, o să înnebunesc.

     O să fie al naibii de aglomerat și mă îndoiesc ca o să găsesc prea multe locuri deschise, cu o două zile înainte de Crăciun, dar merită să încerc și o plimbare nu poate să-mi facă niciun rău.