Dragoste tăcută 𝐏𝐔𝐁𝐋𝐈𝐂𝐀𝐓

Vol 2. C A P I T O L U L XXX - Fără încredere

          Kami ascultă cearta asta pe care o duc mai mult singură cu un soi de satisfacție ascunsă. Îmi arată doar mie asta, Blaise nu cred că vede.

           ― Iar tu astupăți rânjetul ăla dacă nu vrei să rămâi fără dinți! mă aplec amenințător spre ea, făcându-o să se de-a cu un pas în spate.

            ― Blaise, potolește-ți iubita! se prinde aceasta de brațul lui, ca și cum ar fi speriată.

           Strâng din dinți și o prind de brațul liber, smucind-o de lângă el.

          ― Vezi? Despre asta vorbeam! Îi permiți să se te atingă afurisitei! urlu.

          ― Amanda, vorbești prostii! mârâie el la mine. Nu permit nimănui să mă atingă. Am ieșit să fumez și ea a venit după mine, să fumeze și ea. A alunecat cu tocurile astea, ce trebuia să fac? ridică tonul.

          ― Să o lași să cadă, asta trebuia!

         ― Doamne, ce nebună ți-ai găsit! pune Kami mai multe paie pe foc.

          ― Du-te naibii, Kami! mârâie și către brunetă.  
 
          ― Știi ce? Mai bine mă duc eu, zâmbesc fals. Văd că tot am obiceiul de a vă deranja, nesimțita de mine.

           Le întorc spatele, aproape fugiind spre casă, deși pantofii nu prea îmi permit. Având în vedere că sunt și puțin amețită, este și mai greu și mai periculos.

          Îl aud pe Blaise venind în spatele meu, iar după mers îmi dau seama că este nervos. De parcă ar avea vreun drept să fie așa! M-am săturat, pe pune!

          Măresc pasul, simțind plânsul în gât, dorindu-și cu ardoare să de dezlănțuie așa cum nu a mai făcut-o demult. Nu-mi vine să cred că am ajuns în situația asta, că trebuie să îndur asta!

         ― Amanda, fir-ar să fie, oprește-te acum! răcnește în spatele meu.

         Nu știu dacă mă comport așa cum ar trebui, tot ce știu este că sunt nervoasă și rănită, și nici măcar nu știu ce să cred despre apropierea pe care am văzut. Sunt prea amețită să pot gândi așa cum trebuie.

          ― Amanda, mă scoți din sărite! urlă  din nou, de data asta mult mai aproape de mine.

         Urc scările cu stângăcie, ba chiar mă împiedic de penultima scară, dar Slavă Domnului, nu mă rostogolesc pe scările pe care tocmai le-am urcat. Îmi recapăt controlul pe picioare, dar el deja a reușit să mă ajungă din urmă. Mă prinde de braț și mă smucește spre el, privindu-mă cu maxilarul încleștat.

           ― Cauți cumva motive de ceartă? mă cercetează cu privirea. Ți-ai dat seama că ești prea bună pentru mine?

           Mă șochează cuvintele lui aruncate fără să gândească. Cum poate crede așa ceva?

           ― Ești un idiot! încerc să mă smucesc din mâna lui, dar întețește strânsoarea până la durere. Dă-mi drumul! lacrimile îmi stau adunate în ochi, astfel că trebuie să clipesc rapid pentru a le opri.

            Chiar și așa, nu pot opri tremuratul buzelor.

           ― Iar tu ești o proastă dacă poți crede că am ceva cu Kami sau cu oricare altă fată! Dar nimic nu este de ajuns pentru tine, nu? Nimeni nu se poate ridica la așteptările tale. Decât Mike.

          ― Ce spui? mă încrunt, nevenindu-mi să cred că îmi spune așa ceva.

          În spatele nostru o pot vedea pe Kami cum zâmbește. Vipera! Poate că exact asta și-a dorit mereu: să mă despartă de Blaise pentru a putea avea ea undă verde.